Excursie pe munte

Eu privind tandru un musetel gigant (e margaretaaaa)

Ca un brav explorator, arat calea, chiar daca in fata sunt doua garduri, un sat, si o vale:

La Piatra Neamt, purtand singurul tricou ramas curat, dupa o ploaie torentiala. De asemenea, incerc sa arat ceea ce n-am (muschi):

Flencanind la o guma in timp ce urcam cu telegondola si imi era frica sa privesc pe geam:

Totul este ok, controlez situatia. Simulez o fata blanda si vesela desi transpir abundent si telegondola se leagana incetisor:

Mai bag?

Popcorn de Mall

Fusai ca omu’ la film la Mall. De apreciat ca cinematograful ala Multiplex chiar arata bine si au si dat drumu’ la aerul conditionat de data asta, nu ca la Star Trek cand asudam ca, in deja consacrata expresie, porcu’ in fata cutitului macelarului. Am vazut “Ingeri si Demoni”, partea a doua (teoretic) a lu’ Codu’ lui Davinci. Partea buna a filmului este ca prezinta niste obiceiuri (cam putine de altfel) si niste rituri bisericesti (mi-a placut foarte mult metoda de votare si partea cu fumul care anunta credinciosii de rezultat prin culoarea data de praful turnat peste biletele), ca de altfel imaginile panoramice bestiale (sunt niste statui imense acolo, de te fac sa te miri cum de rezista atata timp). Partea proasta a filmului este ca e facut la Hollywood, asa ca trebuie bagata neaparat o intriga legata de “Iluminatti” si niste scene mai grele la stomac, pentru efectul shock care probabil in America face ca spectatorii sa fie convinsi ca asta e un film real, bun, si de tinut minte. A doua parte proasta este ca filmul tine 2 ore si un sfert, indeajuns sa te faca sa te simti ca in avion, unde te foiesti pe scaun din cauza ca te doare fundul, dar stii ca oricum n-ai unde sa te duci.

Overall, un film ok. Unele scene sunt realizate atat de bine incat uiti parca de anumite nepotriviri si chestii cam exagerate (Necropolis, orasul mortilor, etc).

DAR! Sa trecem la subiect. Partea cea mai proasta a filmului este preponderenta mare a oamenilor care mananca popcorn in acea sala. Ca mananca popcorn, sa fie sanatoasa gura lor. Este ok. Omu’ mananca ca ii e pofta de popcorn la cinema, si pentru ca e cool sa mananci popcorn. Problema e ca se manca asa abitir incat la unele scene mai linistite si mai tacute, efectiv crantanitul depasea cu mult volumul filmului. Incepusem chiar sa imi pun chinuitoarea problema daca sa ma ridic si sa le zic respectivilor ca virgula cutia in care vine popcornul nu este comestibila, de frica ca acestia nu cumva sa fie prea absorbiti de actiunea filmului ca sa observe.

Doi la mana, ma scuzati. Nu stiam ca la Mall lumea vine imbracata la tol festiv. Daca stiam veneam la costum, dar asa am fost in niste blugi si sandale, impreuna cu un tricou cam transpirat. Probabil faceam nota discordanta intre cei veniti la costum/camasa/rochie cu pantofi/orice alta costumatie demna de Dana International (pitzi pitzi). Goriloiul goriloi (uh uh uh) care sunt, am apreciat ca unele domnisoare tin sa isi expuna formele corpului cu haine in care probabil ar fi intrat si un chinez subnutrit la cat de mici erau. Analiticul din mine doar a zambit putin incruntat. Se zice ca cel mai bine e sa iti infrunti cosmarurile, asa ca va imaginati ce fericit am fost cand intrand la Leonardo (shoe saaaaale) am dat nas in rat cu 2 tigani si o piranda. Niste exemplare superbe, grasi si frumosi ca niste porci (dupa cum i-a zis bunicuta aia saraca lui Nastase in campania electorala), imbracati clasic: manelo-papuci, tricouri mulate(genul pe care eu nu mai il port de cand am depasit 80 de kile, darami-te 120 ca ei) si basca smechereasca italiano-sempre care a devenit clasica incepand de la videoclipurile lui Moga/Smiley si terminand cu Florin Parizer.

Pe o nota mai veseala: am vazut un film, am fost si la cumparaturi de haine, mission acomplished, totul a fost un succes. Restul e doar collateral damage.

Ca un alt hobby de curand descoperit: PESCUITUL! Dar pe asta mai pe larg altadata, si poate niste poze in seara asta.

P.S. Mi-am adus aminte de o poveste scrisa in liceu. Poate saptamana viitoare…

Nu ma uit urat…

Acum 6 ani. Seara. Aproximativ ora 10. Fiind vara, este semi-intuneric, si nu bezna totala. Stau la calculator si ascult muzica pe casetofonul cumparat din primul salariu. Am inregistrat 2 ore ale unui post de radio care emite noaptea numai muzica. Si acum ascult caseta aceea in fiecare zi de 3-4 ori, pana cand am invatat fiecare melodie, versurile, si ordinea lor. Ma uit in jur. Sala de internet cafe este goala. Nimeni. Nici nu stiu ce zi este. Nu ca ar conta. Stiu doar ca la ora 8 sunt la servici, si pana la 7 dmineata cand plec, mai e cale lunga. Trec pe la facultate, stau la cateva cursuri dupa care ajung acasa frant de oboseala pe la pranz, si dorm pana la 6-7 cand ma trezesc. Rutina totala.

Oftez si incerc sa ma concentrez la ecran si la ce ma joc. Aud usa si ridic capul. Un tigan tanar si bine facut vine apasat inspre mine. Dau sa ma ridic, dar o mana grea ma apasa pe scaun:

- Banii! Unde ii tii?

Speriat si surprins, nu reusesc sa ingaim nici un cuvant. In secunda urmatoare isi face aparitia si un cutit, care mi se flutura prin fata. Deja vad dublu, si ma gandesc de ce trebuie sa mi se intample tocmai mie. Revad fulgerator filme de actiune in care eroul isi blocheaza atacatorul cu mult curaj si istetime, si iese invingator. Tot imediat iau decizia ca eroul ala este un prost care nu ar rezista oricum in fata unui tigan ca acela care ma ameninta pe mine cu cutitul. Fac semn cu mana inspre camera din spate, in care un dulap micut de lemn ascunde cateva plicuri, cu incasarile turelor de pe zi.

- Stai aici! Daca te misti, bag cutitu’-n tine, INTELEGI?

Dau din cap, vizibil incercand sa il fac pe individ sa ma creada ca am inteles. El dispare cateva secunde, si isi baga capul iarasi pe usa dintre cele 2 camere.

- Daca misti, te-am ars!

Fac ochii mari, simtind cum pulsul mi se ridica. Ma gandesc speriat daca nu cumva faptul ca vreau sa ma asez mai bine in scaun se pune ca miscat. Decid ca este, tehnic, miscat, desi intentia nu este una care sa il ameninte pe individul care acum probabil indeasa plicuri cu bani in buzunar. Nu pot sa ma abtin sa nu ma gandesc ca incasarile azi au fost slabe din cate mi-a zis Victor, baiatul de pe zi, iar cele de pe seara nu sunt nici macar incepute, banii fiind la mine in buzunar, pentru ca ii depun in plicuri numai cand fac inventarul. In cazul in care lucrurile iau o intorsatura mai nasoala, sunt ferm decis sa ii dezvalui hotului existenta banilor din buzunarul meu. Nu merita sa fii injunghiat pentru cateva sute de mii de lei, asta este clar.

Un zgomot ma trezeste putin din gandire. Tiganul trece pe langa mine intr-un pas rapid, aproape alergat.

- Daca iesi pe usa la mai putin de 5 minute dupa mine, vin si iti iau gatu’! Vezi ca am baieti care se uita la usa!

Si zicand astea, zboara afara si dispare in intunericul care deja s-a lasat.

Ma las incet pe spatarul scaunului. S-a terminat. Asta a fost. A durat mai putin de 2-3 minute, dar pare ca a fost mult mai mult. Ma ridic incet, dar nu cutez sa ma misc de langa scaun. Si daca baietii aia care se uita la usa chiar exista? Ma duc la baie si imi dau cu apa pe fata. Observ ca sunt rosu ca racul si ca inima imi bate foarte rapid. Respir adanc de cateva ori si ma duc inspre usa. Ies din sala de internet si ma duc inspre pensionarii care joaca table la nici 50 de metri de intrare. Se dovedeste ca unul dintre ei este bun prieten cu patronul, si il suna. Acesta ajunge in 10 minute la sala, si ma descoase ingrijorat. Se bucura si ma bate pe umar cand ii arat ca incasarile de pe seara sunt la mine in buzunar, si ca hotul a luat maxim 300.000 (nici macar jumatate din incasarile care se fac pe o tura normala) din plicurile care erau in dulap.

***********************

- Hai!

Dau din cap aprobator si il urmez pe politist intr-o camera mare, cu un rand de mese la perete, unde stau asezati nu mai putin de 14-15 tigani, imbracati toti in tricouri rosii si pantaloni negri. S-ar parea ca Politia Romana chiar este eficienta, daca au reusit sa stranga in 2 ore toata sleahta asta. Intrarea mea curma putin murmurul care este in camera. Toti ochii sunt pe mine. 15 tigani + 5 politisti ma privesc scrutator. Indraznesc sa ma uit si eu in jur, si apoi la politistul care este cu mine.

- Hai, plimba-te si vezi daca e pe aici, daca il recunosti!

Aprob din nou si incep sa merg incet de-a lungul meselor, privind pe fiecare in parte cateva secunde. Unii isi lasa capul in jos. Altii ma privesc in ochi, sfidator. Unii zambesc. Altii nu exprima nimic pe fata. Iar unul este chiar mort de beat. Fac doua ocoluri incete de sala si ma intorc la politist.

- Eh? E?

- Nu!

Las capul in jos, putin dezamagit. Oare, daca il indic pe vreunu-l, as fi un om rau? Cel putin jumatate au fetze care indica destul de clar ca au facut CEVA, si nu sunt siguri daca eu stiu acest lucru, sau daca am vreo legatura cu ce au facut ei. Dar…nu ar fi corect. Cu ce ar ajuta pe cineva chestia asta? Alung gandul din cap.

Tiganul de langa mine, chiar la intrare, se uita urat la mine. Incruntat. Nervos. Iritat. De cand am intrat m-a urmarit incet cu privirea, si am incercat sa evit sa il privesc in ochi, timorat si speriat de atitudinea asta. Politistul il observa, si se intoarce inspre el:

- CE TE UITI MA URAT?!

Tiganul se uita la mine, se uita la politist, si intr-o metamorfoza senzationala, demna de Oscar, transcende din privirea plina de ura si nervozitate intr-un zambet care ar inmuia si inima de piatra al unei statui:

- Nu ma uit urat…sa moara mama!

*************

Da, chiar s-a intamplat.

Un copil

In liceu, acum mult timp, sa tot fie 10 ani. Liceul facut in Pajura, “Constantin Brancoveanu”. Din cand in cand, mai treceam prin Piata Pajura. Acolo, intr-un gang, era un bar. De fapt…sa zicem bodega, pentru ca bar ar insemna sa laud prea mult localul. Murdar, ieftin, plin de pensionari si betivi, pur si simplu, o bodega. Aveau o masa de biliard jerpelita. Dar, era ieftin sa inchiriezi 1-2 ore, cand ne strangeam cativa si puneam bani. Mai luam si o bere, si ne simteam foarte bine. Asa cum se simte bine un licean caruia de-abia i-a dat mustata, cand bea o bere si joaca biliard cu alti liceeni ca el. Era frumos, sentimentul de libertate, de…maturitate? pe care il aveam atunci. Epitomul coolness-ului era sa bei bere si sa joci biliard. Si ca sa nu aveti impresia ca eram un chiulangiu (pentru ca nu eram), asta o faceam de obicei in week-end sau seara, pe la 7-8, cand ieseam pe afara sa pierdem timpul (cate povesti si cu “blocul”, altadata…).

Intr-o sambata, pe la pranz, ne-am strans vreo 4 si am decis ca e momentul sa jucam un biliard. Barmanita era mama unui coleg de liceu, care ma cunostea bine, deci nu era problema sa nu avem loc sa jucam. Asa ca am mers cu totii in acea bodega, pe care, acum imi dau seama, desi o vedeam cu ochi nu prea buni, fiind murdara si plina de personaje dubioase (care din cand in cand jucau barbut pe niste mese mai in spate), nu aveam cu ce sa o comparam. Eu cel putin nu fusesem niciodata intr-un bar “bar”, ca sa zic asa. Cunoasteam doar imaginea “salilor de jocuri”, adica: 2-3 aparate cu jocuri cu fise, 5-10 aparate de poker si poate 1 masa de biliard, impreuna cu niste mese si scaune unde poti sa te asezi sa bei. Am luat impreuna 3 ore, si ne-am pregatit pentru niste partide. Eu eram (sunt in continuare) vraiste la biliard. Noroc cu “soarta, bafta si norocul” prin care imi ieseau niste chestii pe care in mod sigur nu voiam sa le fac. “Iar a calcat asta-n …!” obisnuiau sa zica prietenii.
Eram eu, X, Y si Z. X era mai mic ca noi cu 2 ani, dar un baiat foarte descurcaretz. Y era slab, fizic si din punct de vedere al caracterului. Molau, plangacios, mascand asta sub faptul ca era cel care bea cea mai multa bere cand ieseam impreuna (3 sticle, nu va inchipuiti ca bateam recorduri). Z era probabil cel mai enervant dintre toti. Las, fricos, complexat de importanta pe care trebuia sa io acordam. Cand nu o primea, se enerva si incepea sa ne inghionteasca, pana cand il bagam in seama. Foarte arogant, de asemenea.
Stau pe un scaun si ma uit, incercand sa imi dau seama si sa mai invatz cate ceva din acest joc, biliardul. Z il bate pe X, dar nu foarte rau. X zambeste, pentru ca se distreaza. Z zambeste, pentru ca il bate si e mai bun, iar orgoliul lui e fericit.
Ma uit in jur. Aceeasi lume ca de obicei (deja ii invatasem pe clientii fideli). La o masa, aproape de noi, un barbat pe la 45 de ani, sorbind tuica/palinca/votca (pahar mic, bautura incolora). Pe langa el, tot invartindu-se in jurul mesii, un copil de 3-4 anisori. Imbracat in haine murdare. Nu mai murdare ca cele ale tatalui. Cand ma uit la el, se opreste pe loc si face ochii mari, apoi isi pierde imediat concentrarea si se mai invarte putin in jurul mesii. Z injura. X recupereaza si ameninta sa castige meciul.
- Castigatorul la masa!, zic putin mai tare.
- P*** mea!!!! Cum mortii m**** frate?!!? Ce (si alte injuraturi, cu care Z ne obisnuise)….!
- Lasa ma, lasa! zice X. Data viitoare! si cu un zgomot sec, pocheteaza bila neagra, punand capat meciului.
- Auzi ma! Taci in p*** mea! se rasteste Z. Asa e stilul lui. Mereu. Deranjant cateodata, dar noi il stiam prea bine.
Y, care tacuse pana atunci, se ridica si se baga la masa fara sa ma intrebe. Nu ma deranjeaza. Pentru mine placerea este ca iesim toti impreuna si ne distram, nu neaparat ca ma joc si eu. Continui sa urmaresc cu privirea copilul. Asa imbracat in haine murdare, cu un tata respingator langa el, ochii ii sunt puri, curati, si inocenti. Nu are nimic din cel de langa el, care injura suparat, uitandu-se la pahar. X rade zgomotos, si imi dau seama ca il va “curata” pe Y foarte rapid. Copilul se uita in jur pana cand il vede pe X, si se indreapta incet inspre masa. Este atat de mic incat de la distanta nu vede ce se intampla, dar cand se apropie, isi da seama de miscarea bilelor, si se opreste fascinat langa masa. Incet, temator (il urmaresc in continuare), pune o mana pe masa, si imediat se uita in dreapta, la X. Imi dau seama de acest gest, si ma doare putin. Se uita sa vada daca il gonim, daca ii spunem “pleaca de-aici”, sau si mai rau…daca nu cumva ridicam mana…. Si asta ma doare, putin, pentru ca nu stiu sigur daca asa e, dar totusi simt mila, simt afectiune, compasiune…
X se uita la copil si se apleaca, facandu-i cu ochiu:
- Ce zici, il batem pe nenea?
Copilul surade. X este un personaj foarte vesel, foarte carismatic. Si bun.
Y face un semn de lehamite:
- Hai frate, da acolo!
Z, care este in stanga copilului, cu spatele la tatal acestuia, se uita incruntat in jos la copil. Eu ma uit la el, si imi dau seama, ca privirea lui ma face sa il urasc. Simt toata aroganta lui acum. Tot dispretul pe care il are pentru faptura asta mica, murdara la exterior, dar probabil mult mai pura decat a fost el vreodata. O faptura care nu stie sa minta, sa injure, sa ridice mana. Stie doar sa fuga, sa se uite cu ochii mari, speriati, si sa planga… Si poate sa si rada, dar foarte rar.
Copilul se leagana de pe un picior pe altul. Acum a pus si a doua mana pe masa, si nu se mai uita in jur temator. Cum se leagana el asa, il loveste cu botina murdara peste pantaloni pe Z. Acesta se fereste rapid, uitandu-se cu dispretz in jos, si se incrunta. Il vad cum ii sta pe limba o injuratura, o sudalma, un/o ceva care sa goneasca copilul de la masa, si nu vreau. Ma simt bine urmarindu-l pe cel mic, si observandu-i gesturile.
Chiar in acel moment, tatal isi arunca privirea inspre masa noastra:
- Pleaca ma, de-acolo, fir-ai al dracului! Grijania matii! Fut*** mortii matii! VINO AICI!
Copilul ia mainile de pe masa, si se intoarce spre tatal lui. Pot inca sa il vad, din profil, si cand ma uit la fata lui, il vad speriat, temator, si nu mai are privirea aceea inocenta, ci doar una terorizata.
Z zambeste, si se intoarce inspre masa, gandindu-se probabil ca a scapat de mizeria de langa el.
Eu ma uit la el, si ii zic tatalui:
- Lasati, ca nu ne deranjeaza! si zambesc. Imi aduc aminte ca am in buzunar o napolitana cumparata mai devreme, si o scot repede, intinzand-o copilului:
- Vrei?
Tatal se uita la noi si decide ca, pana la urma, putem sa il avem noi pe cap pe plod. El prefera sa isi bea bautura in liniste, fara sa aiba si alte griji.
Copilul se uita la mine, si a redevenit un copil cu ochii mari. Se apropie incet de mine, si involuntar imi trece prin minte ca seamana cu un caine flamand, care se apropie temator de blidul cu mancare. Ma injur in gand pentru acest gand, aceasta comparatie… Ajunge langa mine, dar nu intinde mana. Asa ca ii intind eu napolitana. O apuca incet, tot timpul uitandu-se la mine. Eu ii zambesc. Rade. Apuca ambalajul si il desface neindemanatic.
X il bate si pe Y.
- Hai Eugene! Vino sa ti-o dau si tie!
- N-ai sa vezi! Asta mic imi aduce noroc, iti zic eu!
Ma ridic de pe scaun si ma duc la masa. “Cel mic” se sprijina de scaunul meu si se uita la mine, urmarindu-ma. Zambesc. Sunt putin fericit. Din cauza lui, pentru ca il vad linistit.

Timpul trece incet. Castig 4 meciuri la rand. Copilul sta inca sprijinit de scaunul meu, si din cand in cand isi mai linge cate un deget pe care mai are cate o urma de ciocolata. Eu rad zgomotos, la fiecare bila norocoasa. Z injura. X rade si el. Y rade si injura in acelasi timp, mirandu-se de norocul meu.
- Ma da-mi o vodca! tipa tatal, de la masa alaturata.
- Nu mai, gata! Nu mi-ai adus banii de alaltaieri! ii zice barmanita.
Tatal lasa ochii in jos, inspre masa, inspre paharul pe jumatate gol pe care il are in fata. Are ochii tulburi, si este nervos. Ar vrea sa mai bea, sa mai stea. Dar stie ca atunci cand paharul ala se termina, va trebui sa plece. Se uita in jur, cautand ceva.
- Ma! Vino-ncoace!
Copilul a uitat. Il simt ca a uitat. Se intoarce vesel inspre tatal lui, si alearga inspre el.
Eu sunt distras de el, si ratez bila neagra. X se pregateste sa loveasca:
- Hai gata! Ti s-a dus norocul
Eu il aud, dar nu ii raspund, si ma uit inspre copil, presimtind ce e mai rau. Mogaldeata ajunge langa tatal lui, dar se impedica si cade. Tatal se apleaca si il ridica cu fortza de jos, apucandu-l hain de o manutza, parca vrand sa io smulga:
- Ce faci, firar al dracului! Iar te murdaresti!
Copilul incepe sa planga incet. Imi dau seama ca il doare mana de care il tine tatal lui.
- Ce plangi? Vrei sa ai de ce sa plangi?
Ii trage o palma, grea, peste fata. Simt un fior pe spate.
- Biliardul, ati terminat! ne anunta barmanita.
- Acuma, doamna! raspunde X.
Copilul plange. Tatal se enerveaza si mai rau. Ii mai da 2 palme, una peste fund si una peste fata:
- Nu mai plange, ca te bat de te las jos!
Y si Z si-au luat hainele, si sunt in drum spre iesire, in timp ce X lasa tacul jos.
- Te-am batut! spune malitios.
Eu ma trezesc, ma uit la el, si o iau inspre iesire.
- Na, sa ai de ce sa plangi! aud in spatele meu, si copilul incepe sa planga si mai rau. Inchid ochii, respir adanc, si ies din bar cu sunetul de planset in urechi.

Manelo-hoperii

Am avut prilejul astazi, bucuria, mirificul privilegiu sa descoper o noua specie care infrumuseteaza fauna si flora Bucurestiului. Spendidul exemplar se numeste “Manelus Hopus Mixatus” (aduce a vraja de Harry Potter, nu? cunoscatorii stiu de ce) si se intalneste destul de rar in metrou, dar are avantajul ca umbla in grupuri de minim 2 omnivore (un exemplar degusta o banana iar celalat o saorma, ergo: omnivor).
Caracteristici generale:
a) Varsta: Intre 13 si 17 ani
b) Etnie: Nu conteaza, si ma indoiesc ca ar putea fi identificata
c) Stil: Dulce si clasic(spot the irony, “Dulcele stil clasic”, cine a zis asta?). De fapt, asta mi-a atras atentia. Haine de hip-hop-er, cu sepci largi intoarse, pantaloni largi, tricouri cu Lakers si mers agale, de om care incearca sa isi tina pantalonii prea largi cu fortza genunchilor.
d) Limbaj: Prin viu grai. Din nefericire aceste vertebrate comunica prin triluri sonore, cele mai des folosite fiind “Shailililaaa, shai li li laaaaaa”, insotite insa prin batai ritmice cu palmele in orice poate provoca un sunet, odata lovit: bara de la metrou, usa, geamul, scaunul. NOTA: Ar fi interesant un experiment in care se arunca o galeata de apa pe un MHM (Manelus H… etc) si se introduce intr-o camera plina cu prize (ceva genul, una la fiecare 2 centimetri). Apoi, acest exemplar sa fie indemnat sa bata darabana lui cretina cat timp vrea. Va rezista tentatiei? Oare celulele lui din cap (ca sa nu zic cenusii, ca nu se stie daca are) vor infrange instictul sau se va lovi cu mainile ude de priza ca fluturii de becul aprins noaptea? O imagine induiosatoare (cea a fluturilor, bine-nteles)

Iata cum printre noi, in societatea noastra, umbla acest specimen nou, aceasta “evolutie?” a regnului animalo-uman, care prin perfidie incearca sa se introduca la un concert hip-hop doar pentru a exploda intr-o manea vesela, sperand sa atraga atentia pustancelor de 12-16 ani pentru un “mozol” (termen neaos, descriind o incercare de sarut in care amandoi, necunoscatori in cauza, incearca sa isi impreuneze limbile, desi nu le face nici o placere pentru ca nu stiu sa o faca, dar…asa au vazut in filme).

Revenind pe pamant, astazi la Unirii, un autobuz a inchis usile in timp ce un pensionar incerca sa se suie. Pensionarul a fost destul de iute si si-a retras piciorul din usa, dar mana pana la cot i-a fost prinsa, si a urmat o mica cursa de 15 metri a autobuzului impreuna cu mana pensionarului, in care acesta din urma a reusit sa tina pasul pana cand soferul a oprit si a deschis usa cu pricina. Amuzant? Nu…trist. Pentru ca exista atatia dobitoci pe lumea asta, primul fiind soferul autobuzului.

In drum spre casa 1

Incet, incet, in noaptea de luni, pe la ora 9 seara. Pe strada, un vant adie incet, si este racoare. Ajung la metrou si sting a 10-a tigare pe ziua de azi, putin ofticat. De cand am redus drastic numarul de tigari si nu mai fumez acasa, incerc sa ma mentin sub 4-5. De la 40, este totusi un progres.
Metroul este aproape gol. Ma asez obosit intr-un coltz, ca sa nu deranjez pe nimeni. Nu am chef sa stau langa nimeni. Sunt pur si simplu obosit si fara chef. Astept sa ajung mai repede acasa. Ceea ce imi aduce aminte ca nu mai am mancare si trebuie sa cumpar. Great!
Undeva in dreapta, ce altceva, decat un tigan si o tiganca. Tineri, pe la 20 de ani. Se inghiontesc si se harjonesc ca niste pusti de 12 ani. Ce frumos…. (not). Devin brusc interesat cand observ ca individul este putin meltean taran in comportamentul lui vivace, asa ca astept inevitabilul. Care se produce. Un ghiont mai tare de la el pentru ea. Ea se incrunta putin si ii da o palma pe umar zicand “Ma!”. El este meltean taran, si femeia nu trebuie sa cracneasca in fatza lui, asa ca se incrunta imediat si ii da un semi-pumn in umar, zicand “Fa!”. Ea il palmuieste scurt. El ridica pumnul si se opreste, in timp ce ea isi apara capul cu mainile.
“Doi cretini”, ma gandesc. Ei se redreseaza pe scaun. Ea uitandu-se in jur rusinata. El uitandu-se in jur nepasator, de parca ar vrea sa zica “mai vrea careva, mancatiash?”. Stau imbufnati 2 statii. La a 3-a statie, ea ii pune mana dupa gat, si el articuleaza cu cea mai mare tandrete posibila: “Fa!”. Coboara amandoi tinandu-se de mijloc la Piata Muncii.
- Se merita astia, zice mai tare un domn in varsta. Eu zambesc.
Cobor.

Poza cu mine

Recenta, might i add. Sunt mai tras la fatza decat in pozele mai vechi.

O zi ipotetica + aberatii

Te trezesti. Pentru ca auzi pe cineva care urla “Mortal Kombaaaat”. Injuri in gand alarma. Dar te si simti putin mandru ca ai gasit ceva care chiar te trezeste din somn. Intinzi mana pe noptiera. Iti dai seama ca aseara ai pus telefonul la incarcat, si el este la aproximativ 2 metri de tine, pe masa, zbierand cu 80 de decibeli: “MORTAL KOMBAAAAAT!”. Stai in pat somnoros. Induri. La un moment dat, dupa vreo 3 repetari ale melodiei, te hotarasti ca nu mai poti. Te ridici din pat si ajungi la telefon. Opresti alarma. Te uiti la pat, dar undeva jos, ceva bolboroseste. Este stomacul tau. Care cere de mancare. Care mancare nu este si trebuie sa ti-o faci tu. Deschizi frigiderul si multumesti Cerului ca ai avut prezentza de spirit sa nu mananci ultimul iaurt aseara. Te infrupti din iaurt, asortandu-l cu felii de parizer de pui. Un festin.
Iti aprinzi o tigara si pui apa in aparatul de cafea. Mai tragi un fum, si te duci la dus. Fiindca stai la 10, apa calda este aproximativ rece vreo 10 secunde. Dar tu uiti chestia asta, ceea ce aproape te face sa sari in sus in fiecare dimineata. Fast forward. Iesi de la dus, mai fumezi o tigara si te imbraci. Iesi tarandu-te pe usa. Incui usa. Verifici ca e incuiata. Te tarasti inspre lift. Ca de obicei acesta se plimba vreo 5 minute pana cand reusesti sa il prinzi si tu. Ai ajuns la parter. Parcurgi 50 de metri pana la metrou si cobori agale. La metrou lume. Multa lume. Prea multa lume pentru cat e de dimineata. Toti merg in pas grabit, desi metroul de-abia a oprit in statie si sta cel putin 10 minute. La un moment dat, un panicat incepe sa alerge. 10 il urmeaza. In cateva secunde, 30 de oameni alearga grabiti inspre metrou. Si toti se suie la prima usa libera, ceea ce ridica putin metroul in partea din fatza, pentru ca densitatea pe metru patrat este de 0.5 oameni in fata si 4 in spate. Se inghiontesc si se injura putin, dar sunt toti fericiti ca au prins loc.

Exista si anume o doamna in varsta care vinde de obicei trandafiri de toate culorile cu numai 20.000 firul, langa Cocorul, in fiecare dimineata. Si mereu sunt tentat sa cumpar vreo 10 fire pe care sa le dau pe strada de nebun. Hah. One day.

Aventura continua

Cumparat Vanish. Detergent + Spuma. Ca nu stiut care e mai bun. Ajuns acasa. Aplicat de 4 ori pe mocheta la interval de 5 minute. Pata nu dadut semne ca vrut disparut (probabil incurajata de celelalte 20 de surate imprastiate pe toata suprafatza). Renuntat vrut curatat mocheta. Zis “bag p***, cumpar mocheta noua”.

Si apoi am trecut la alte activitati mai antrenante. Cum ar fi sa curat intrerupatoarele care acum stralucesc. Si dupa aceea, “teh horror”: CHIUVETA. Dupa 15 minute in care am reusit sa o fac sa fie ALBA ALBA ca zapada, dand cu mana pe suprafatza am observat ca desi nu se vede cu ochiul liber, exista o materie alunecoasa si tare (e.g. Grasime). Asa ca dai si freaca fiecare coltizor pana cand e smooth la atingere. Inca 15 minute. Dar! Acum am o chiuveta curata.

Boring stuff, i know. Mai bine ziceam cum am mancat eu crenvusti cu iaurt aseara. Sau cum m-am inghesuit dimineata la metrou si mi s-a agatat camasa in lanturile de la pantaloni ale unei tipe care m-a tarat vreo 3-4 metri cu ea pana a realizat ca tipetele din spatele ei sunt ale mele si ii sunt adresate. Curios ca m-am uitat pe camasa dupa, si n-am gasit nici un loc pasibil de agatat in lantisoare. Must be fate.

Caine prost

Ies la o tigara afara. Cu un ness (ia-ti cafea si aparatul de cafea de la work duda ca sa bei si tu o cafea dimineata) in mana. Un catel maricel, se plimba extrem de speriat printre lume chiar in fata cladirii. Coada intre picioare, urechile ciulite la maxim, temator la orice pass. La un moment dat se opreste fix in fatza mea si se uita random in toate directiile, inclusiv la mine. Termin prima tigara, ma uit la ness, inca mai e. Aprind a doua tigare. Catelul se uita cu interes la mine si la tigara. Isi linge botul. Se mai uita stanga, dreapta.
- Oh for fuck sake! zic si ma duc inspre shaormaria de langa. Cer un snitel, si ii zic sa imi puna doar carnea intr-o punguta.
- Pai, si chifla si restu? se uita siderat la mine vanzatorul.
- N-am nevoie, da-mi doar carnea, mersi.
Ma intorc la catel care intre timp e in acelasi loc. Ii faramitzez cateva bucati de carne si ii arunc punga in fatza. Se uita, miroase, inghite o bucatica…dupa care o scuipa si se uita foarte mirat la carne.
“Ia uite ma al dracu’, n-are chef de carne prajita” zic in gand. Nici nu termin de zis, si catelul incepe sa halpane bucata cu bucata snitelul.

De ce i-am cumparat snitelul? Pentru ca imi parea rau de el, asa slab si pleostit cum era. Probabil nemancat de ceva timp. Stiu, unii o sa ma blameze, ca in loc sa dau aia 70.000 la un cersetor, i-am dat unui caine. Ma gandesc ca cersetorii pot sa ceara. Catelul asta n-are gura sa zica: “Mi-e foame!”. N-are gura sa zica: “Doamna, nu va isterizati ca o cretina si nu ma goniti de langa dumneavoastra, pentru ca miroseam o guma de mestecat de langa piciorul dumneavoastra, si nu voiam sa va musc” si n-are gura nici sa zica “Poti te rog sa nu arunci cu pietre in mine ca nu ti-am facut nimic?”.
In schimb urasc si iubitorii prea “adanci” de animale, genul de oameni care zic: “Dumnezeu ne lasa si pe noi oamenii pe Pamant sa traim pe langa animale, nu invers”. Nu radeti, am cunoscut cazuri personale.

Asta imi aduce aminte cand eram la Internet Cafe pe Victoriei (vezi seria publicata anterior pentru detalii) si in fiecare dimineata la ora 5 fix trecea o femeie in varsa cu pechinezul ei (specia aia de caine potrivita doar pensionarilor si obligatoriu trebuie sa fie foarte foarte rau) prin fata usii. Cateodata ma mai prindea fumand, si cainele se repezea la mine latrand ca un maniac. “Se joaca, nu va faceti griji!” (CLASICA SCUZA!). Asta saptamani bune, si deja ma enerva ingrozitor chestia asta.
Ei bine, intr-o dimineata o fi fost lesa prea lunga, dar hidosenia aia baloasa si isterica (pechinezul, nu femeia) m-a apucat de blugi cu dintii si a inceput sa traga furios. “Nu mama, nu! Lasa-l pe domnu’”. Domnu’ a ridicat piciorul drept si a percutat un sut care a proiectat bolul de blana isterica jumatate de metru in aer.
Am intrat inapoi in bar inca auzind in spatele meu acuzele femeii:
“Asasinule! Se juca si el!”

Whatever!