Popcorn de Mall

Fusai ca omu’ la film la Mall. De apreciat ca cinematograful ala Multiplex chiar arata bine si au si dat drumu’ la aerul conditionat de data asta, nu ca la Star Trek cand asudam ca, in deja consacrata expresie, porcu’ in fata cutitului macelarului. Am vazut “Ingeri si Demoni”, partea a doua (teoretic) a lu’ Codu’ lui Davinci. Partea buna a filmului este ca prezinta niste obiceiuri (cam putine de altfel) si niste rituri bisericesti (mi-a placut foarte mult metoda de votare si partea cu fumul care anunta credinciosii de rezultat prin culoarea data de praful turnat peste biletele), ca de altfel imaginile panoramice bestiale (sunt niste statui imense acolo, de te fac sa te miri cum de rezista atata timp). Partea proasta a filmului este ca e facut la Hollywood, asa ca trebuie bagata neaparat o intriga legata de “Iluminatti” si niste scene mai grele la stomac, pentru efectul shock care probabil in America face ca spectatorii sa fie convinsi ca asta e un film real, bun, si de tinut minte. A doua parte proasta este ca filmul tine 2 ore si un sfert, indeajuns sa te faca sa te simti ca in avion, unde te foiesti pe scaun din cauza ca te doare fundul, dar stii ca oricum n-ai unde sa te duci.

Overall, un film ok. Unele scene sunt realizate atat de bine incat uiti parca de anumite nepotriviri si chestii cam exagerate (Necropolis, orasul mortilor, etc).

DAR! Sa trecem la subiect. Partea cea mai proasta a filmului este preponderenta mare a oamenilor care mananca popcorn in acea sala. Ca mananca popcorn, sa fie sanatoasa gura lor. Este ok. Omu’ mananca ca ii e pofta de popcorn la cinema, si pentru ca e cool sa mananci popcorn. Problema e ca se manca asa abitir incat la unele scene mai linistite si mai tacute, efectiv crantanitul depasea cu mult volumul filmului. Incepusem chiar sa imi pun chinuitoarea problema daca sa ma ridic si sa le zic respectivilor ca virgula cutia in care vine popcornul nu este comestibila, de frica ca acestia nu cumva sa fie prea absorbiti de actiunea filmului ca sa observe.

Doi la mana, ma scuzati. Nu stiam ca la Mall lumea vine imbracata la tol festiv. Daca stiam veneam la costum, dar asa am fost in niste blugi si sandale, impreuna cu un tricou cam transpirat. Probabil faceam nota discordanta intre cei veniti la costum/camasa/rochie cu pantofi/orice alta costumatie demna de Dana International (pitzi pitzi). Goriloiul goriloi (uh uh uh) care sunt, am apreciat ca unele domnisoare tin sa isi expuna formele corpului cu haine in care probabil ar fi intrat si un chinez subnutrit la cat de mici erau. Analiticul din mine doar a zambit putin incruntat. Se zice ca cel mai bine e sa iti infrunti cosmarurile, asa ca va imaginati ce fericit am fost cand intrand la Leonardo (shoe saaaaale) am dat nas in rat cu 2 tigani si o piranda. Niste exemplare superbe, grasi si frumosi ca niste porci (dupa cum i-a zis bunicuta aia saraca lui Nastase in campania electorala), imbracati clasic: manelo-papuci, tricouri mulate(genul pe care eu nu mai il port de cand am depasit 80 de kile, darami-te 120 ca ei) si basca smechereasca italiano-sempre care a devenit clasica incepand de la videoclipurile lui Moga/Smiley si terminand cu Florin Parizer.

Pe o nota mai veseala: am vazut un film, am fost si la cumparaturi de haine, mission acomplished, totul a fost un succes. Restul e doar collateral damage.

Ca un alt hobby de curand descoperit: PESCUITUL! Dar pe asta mai pe larg altadata, si poate niste poze in seara asta.

P.S. Mi-am adus aminte de o poveste scrisa in liceu. Poate saptamana viitoare…