Tunguska

- Sper ca ai un motiv bun ca sa ma trezesti, zise cu o voce iritata si somnolenta Robinson.

- Da, domnule! Avem o posibila descoperire stintifica de gradul 3 gata sa fie pusa in aplicare in mai putin de 12 ore. Am trimis deja datele mai departe la HQ, cerand instructiuni.

Robinson isi freca barbia ganditor, si se intoarse pentru a privi prin hublou. Pentru un moment, avu impresia ca planeta il privea inapoi, inocenta. Albastra si inca pura. Pentru putin timp.

_______________________________________________________________________________________________________

Omul in jacheta rosie incepu sa fluture frenetic din maini pe pista. Cu motoarele zumzaind, bombardierul incepu sa avanseze incet inspre linia de pornire. Pe partea dreapta, deasupra aripilor, o fata blonda zambeste celor din jur. Sub desen, doua cuvinte: Pretty Lady.

- Regreti ca te-ai oferit voluntar?

Graham se intoarse catre copilot. Acesta se uita putin amuzat la el, incercand sa isi ascunda nervozitatea. Zambi:

- Nu. Misiune usoara. Ajungem la destinatie, lansam bomba si ne intoarcem acasa. Incasam o prima dolofana si suntem retrasi din serviciul activ. Suna mai bine decat raiduri de zi deasupra Germaniei. Sunt la al 45-lea zbor, si in medie de la al 30-lea in sus esti candidat la mormant. Anti-aeriana s-a inrait foarte mult in ultimul timp…

- Ai pierdut multi din escadrila ta pana acum?

- Destui.

Graham isi intoarse capul inspre geam. Nu prea avea chef sa vorbeasca despre camarazii pierduti. In nici un caz cu un om pe care il cunostea de doua saptamani, ca de altfel toti cei cu care zbura in acest moment. O echipa reunita pentru o misiune speciala. Incarcatura: o singura bomba. Mare, intr-adevar, dar parca nemeritandu-si reputatia ucigatoare. In cursul pregatirilor fusesera avertizati sa treaca peste tinta, sa intoarca la 180 de grade si apoi sa lanseze bomba in timp ce se departau cat mai repede de oras. Pentru a scuti timp si pentru a castiga cativa kilometri pana cand impactul se va produce. “Credeti-ma baieti, nu vreti sa fiti prin apropiere cand chestia asta atinge pamantul”, le spusese maiorul insarcinat cu detaliile misiunii.

- “Pretty Lady”, gata pentru decolare, bazai radioul. Porniti cand sunteti gata.

- Turnul de Control, aici “Pretty Lady”. Am inteles. Decolam in cateva minute.

- Succes baieti! Tocmai am primit confirmarea ca echipajele 1 si 2 au lansat cu succes. O sa fiti ok!

Graham tura motoarele la maxim, si impinse de mansa.

- Ia-o incet. Sa nu deranjam dracovenia!

Greoi, bombardierul isi lua zborul, urmarit de sute de priviri, pe care nu le-ai fi ghicit sub acoperisurile baracilor ce incojurau pista de decolare. In tacere, toti priveau la silueta bondoaca ce se ridica incet inspre cer. Arata caraghios, cu toate mitralierele scoase, si cu rezervoarele suplimentare montate sub aripi. Unii isi facura cruce, in timp ce altii fluierara admirativ. A treia bomba nucleara era in drum spre Japonia, cu destinatia Yokohama. Anul de gratie 1945.

Monotonia se instala destul de rapid si lua locul nervozitatii care cuprinsese echipajul ingrijorat de partea cea mai grea a misiunii: decolarea cu o incarcatura de cateva tone, extrem de sensibila la vibratii si accidente. Deocamdata toata lumea privea absenta prin plexiglas oceanul, si incercau sa isi omoare timpul, in-afara de cei cativa blestemati sa supravegheze desfasurarea evenimentelor: pilotul, navigatorul, si tehnicianul care avea in grija bomba. Desi erau destul de aproape unii de altii, nimeni nu simtea nevoia unei conversatii.

Graham se uita mijind in fata. Printre norii albi, nu se vedea decat soarele. Casca usor, si se intoarse inspre navigator:

- Cat mai avem?

Fata navigatorului parea impietrita, si prin ochelarii nestersi i se vedeau ochii larg deschisi. Cu gura intredeschisa, intinse mana incet inspre cockpit:

- Ce e aia?

Graham se intoarse si observa cu stupoare ca erau inconjurati de nori. Negri, compacti, densi. Uitandu-se inspre copilot, il vazu pe acesta contempland cu gura deschisa peisajul.

- Ce naiba se intampla? Au aparut din neant. Dintr-o data, adio Soare! Am mai intrat in furtuni, dar niciodata atat de neasteptat.

Graham se intoarse inspre geamurile laterale. Intr-adevar, erau inconjurati de nori.

- Ne trage o ploicica? O fi vreuna din furtunile tropicale? Pana la urma e anotimpul musonului, ne-au avertizat de asta la antrenamente.

- N-are a face. Musonul il vezi. Il simti. NU apare dintr-o data.

Un fulger strabatu norii. Apoi altul. La fiecare cateva secunde parea ca razele de lumina pulsau ritmic, apropiindu-se din ce in ce mai mult de avion.

Graham lua radio-ul si fara sa se piarda cu firea, vorbi hotarat:

- Toata lumea, atentie! Am intrat intr-o furtuna. Vom cobora altitudinea pentru a incerca sa iesim din nori. Asigurati-va ca sunteti prinsi in centurile de siguranta.

Fara sa mai astepte confirmarea echipajului, care incepu sa raporteze prin statia radio a avionului, impinse mansa si incepu sa coboare.

- Sa o iei incet, fara manevre bruste.

Graham il injura in gand pe copilot, care parea ca simte nevoia sa ii aminteasca mereu ca trebuiau sa piloteze cu manusi. Se relaxa totusi putin si nu impinse mansa pana la capat, asa cum avea de gand sa faca.

Fulgerele incepura sa devina orbitoare, intr-atat de aproape apareau acum. Se crispa putin, si ii simti pe toti nervosi.

- Jur ca ultimul era sa ma loveasca pe mine! se auzi vocea observatorului din coada.

- Vezi sa nu uzi scaunul, maestre, ii raspunse sugubat  observatorul din turela de sub burta.

Graham ii ignora, si apasa mansa pana la capat, si parca il simti pe copilot ca scanceste fara sa zica nimic. Un tunet infiorator se auzi, si apoi totul se facu alb. Sunetul disparu, dar in locul lui aparu un tiuit puternic, care facea ca urechile sa il doara. Se intoarse si ii vazu pe copilot si navigator cu mainile la urechi, cu gurile deschise, aplecandu-se inspre podea. Incet, incet, vederea ii reveni si isi dadu seama ca se afla tot in umbra. Iar apoi, pe neastepta-te, soarele. Mult soare, si lumina. Privind prin cockpit, vazu copaci. O mare de copaci, care se apropiau vertiginos de ei.

- Ce se intampla? reusi sa zica. Avusese impresia ca a urlat, si totusi cuvintele sunara ca o soapta. Reflexele isi intrara in functiune si trase de mansa inspre el pana cand auzi metalul trosnind. Asta nu paru sa ajute cu nimic picajul in care avionul intrase. Auzi sunetul atat de familiar de motoare inecandu-se si de tablaraie dardaind din cauza centrifugii. Numai ca sunetul acesta il auzise numai cand privise pe altii cum se prabuseau. Mai avu timp sa arunce o privire in jur, si sa vada marea aceea ireala de copaci care luase loc oceanului. Apoi totul se facu negru.

_______________________________________________________________________________________________________

“Astazi, ora 03.17, am fost chemat la Centrul de Detectie de catre ofiterul de serviciu pentru a fi informat asupra unei posibile executari a unei descoperiri stintifice de gradul 3. Am initiat imediat masuri de siguranta si am investigat situatia. Pe Colonia Latenta numarul 26, care este intr-o stare de conflict de aproximativ 5 ani, una dintre partile combatante a aplicat 2 atacuri cu bombe atomice asupra inamicului. Tintele au fost doua orase, Hiroshima si Nagasaki, cu pierderi medii, de aproximativ 200.000 de colonisti. Conform protocolului, nu am intervenit asupra acestui fapt. Investigatia insa a aratat faptul ca un al treilea atac atomic era prevazut in 10 ore auspra orasului Yokohama. De observat faptul ca aceasta a 3-a bomba, datorita unei greseli sau inspiratii (investigatiile sunt in curs asupra acestei neclaritati) din partea echipei de oameni de stiinta responsabili cu proiectarea ei, avea potentialul unei bombe atomice standard GX-15, folosita in mod curent de catre echipele de dezinfectie din cadrul Departamentului de Teraformare. Datorita faptului ca aceasta reprezinta o descoperire stintifica de gradul 3 (un avans tehnologic mult prea brusc si folosit in scopuri conflictuale, pasibil in a precipita o cursa militara care ar duce la terminarea prematura a experimentului), am inceput pregatirile pentru eliminarea acestei probleme. Iata masurile care au fost luate:

1. Aeronava care purta dispozitivul atomic a fost deplasata si distrusa in coordonate spatiu/timp care nu permit interpretarea exploziei rezultate decat ca fenomen natural. De remarcat ca datorita unei defectiuni la aparatura de portare, parametrii au fost: 37 de ani si 2500 de kilometri.

2. O echipa speciala de infiltrare a fost deplasata la baza militara raspunzatoare cu dezvoltarea dispozitivului, si este in curs de a distruge orice document care explica manufacturarea sau principiul de functionare al acestuia. Echipa este autorizata sa elimine prin cauze naturale orice contribuitor la acest experiment, daca distrugerea documentelor nu este suficienta.

Estimam ca aceste masuri vor intarzia cu aproximativ 80 de ani replicarea dispozitivului, ceea ce deja depaseste durata estimativa ramasa pana la transformarea coloniei din Latenta in Deschisa (incorporata in sistemul de guvernare actual al Ligii Planetelor).

Cu respect,

Ofiter Robinson, Statia de Supraveghere a Coloniei 26 L”

_______________________________________________________________________________________________________

P.S.

The Tunguska Event, or Tunguska explosion, was a powerful explosion that occurred near the Tunguska River in what is now Krasnoyarsk of Russia, at around 7:14 a.m. on June 30, 1908.

Although the cause of the explosion is the subject of debate, it is commonly believed to have been caused by the air burst of a large meteorite or comet fragment at an altitude of 5 km above the Earth’s surface. 

Although the meteor or comet burst in the air rather than directly hitting the surface, this event is still referred to as an impact. Estimates of the energy of the blast range from 5 megatons to as high as 30 megatons of TNT, with 10–15 megatons the most likely—roughly equal to about 1,000 times as powerful as the bomb dropped on Hiroshima, Japan.

The Tunguska Event, or Tunguska explosion, was a powerful explosion that occurred near the Podkamennaya (Lower Stony) Tunguska River in what is now Krasnoyarsk Krai of Russia, at around 7:14 a.m.^[1] (0:14 UT, 7:02 a.m. local solar time^[2]) on June 30, 1908 (June 17 in the Julian calendar, in use locally at the time).^[2]

Although the cause of the explosion is the subject of debate, it is commonly believed to have been caused by the air burst of a large meteoroid or comet fragment at an altitude of 5–10 kilometres (3–6 miles) above the Earth’s surface. Different studies have yielded varying estimates of the object’s size, with general agreement that it was a few tens of metres across.^[3]

Although the meteor or comet burst in the air rather than directly hitting the surface, this event is still referred to as an impact. Estimates of the energy of the blast range from 5 megatons^[4] to as high as 30 megatons^[5] of TNT, with 10–15 megatons the most likely^[5]—roughly equal to the United States’ Castle Bravo thermonuclear explosion set off in late February 1954, about 1,000 times as powerful as the bomb dropped on Hiroshima, JapanThe Tunguska Event, or Tunguska explosion, was a powerful explosion that occurred near the Podkamennaya (Lower Stony) Tunguska River in what is now Krasnoyarsk Krai of Russia, at around 7:14 a.m.^[1] (0:14 UT, 7:02 a.m. local solar time^[2]) on June 30, 1908 (June 17 in the Julian calendar, in use locally at the time).^[2]

Although the cause of the explosion is the subject of debate, it is commonly believed to have been caused by the air burst of a large meteoroid or comet fragment at an altitude of 5–10 kilometres (3–6 miles) above the Earth’s surface. Different studies have yielded varying estimates of the object’s size, with general agreement that it was a few tens of metres across.^[3]

Although the meteor or comet burst in the air rather than directly hitting the surface, this event is still referred to as an impact. Estimates of the energy of the blast range from 5 megatons^[4] to as high as 30 megatons^[5] of TNT, with 10–15 megatons the most likely^[5]—roughly equal to the United States’ Castle Bravo thermonuclear explosion set off in late February 1954, about 1,000 times as powerful as the bomb dropped on Hiroshima, Japan

Bravul pescar

In plina actiune, “swing”-and cu forta si cu tigara in gura:

Scotand carligul din gura “monstrului”:

O zi plina de peste (vreo 40+):

Popcorn de Mall

Fusai ca omu’ la film la Mall. De apreciat ca cinematograful ala Multiplex chiar arata bine si au si dat drumu’ la aerul conditionat de data asta, nu ca la Star Trek cand asudam ca, in deja consacrata expresie, porcu’ in fata cutitului macelarului. Am vazut “Ingeri si Demoni”, partea a doua (teoretic) a lu’ Codu’ lui Davinci. Partea buna a filmului este ca prezinta niste obiceiuri (cam putine de altfel) si niste rituri bisericesti (mi-a placut foarte mult metoda de votare si partea cu fumul care anunta credinciosii de rezultat prin culoarea data de praful turnat peste biletele), ca de altfel imaginile panoramice bestiale (sunt niste statui imense acolo, de te fac sa te miri cum de rezista atata timp). Partea proasta a filmului este ca e facut la Hollywood, asa ca trebuie bagata neaparat o intriga legata de “Iluminatti” si niste scene mai grele la stomac, pentru efectul shock care probabil in America face ca spectatorii sa fie convinsi ca asta e un film real, bun, si de tinut minte. A doua parte proasta este ca filmul tine 2 ore si un sfert, indeajuns sa te faca sa te simti ca in avion, unde te foiesti pe scaun din cauza ca te doare fundul, dar stii ca oricum n-ai unde sa te duci.

Overall, un film ok. Unele scene sunt realizate atat de bine incat uiti parca de anumite nepotriviri si chestii cam exagerate (Necropolis, orasul mortilor, etc).

DAR! Sa trecem la subiect. Partea cea mai proasta a filmului este preponderenta mare a oamenilor care mananca popcorn in acea sala. Ca mananca popcorn, sa fie sanatoasa gura lor. Este ok. Omu’ mananca ca ii e pofta de popcorn la cinema, si pentru ca e cool sa mananci popcorn. Problema e ca se manca asa abitir incat la unele scene mai linistite si mai tacute, efectiv crantanitul depasea cu mult volumul filmului. Incepusem chiar sa imi pun chinuitoarea problema daca sa ma ridic si sa le zic respectivilor ca virgula cutia in care vine popcornul nu este comestibila, de frica ca acestia nu cumva sa fie prea absorbiti de actiunea filmului ca sa observe.

Doi la mana, ma scuzati. Nu stiam ca la Mall lumea vine imbracata la tol festiv. Daca stiam veneam la costum, dar asa am fost in niste blugi si sandale, impreuna cu un tricou cam transpirat. Probabil faceam nota discordanta intre cei veniti la costum/camasa/rochie cu pantofi/orice alta costumatie demna de Dana International (pitzi pitzi). Goriloiul goriloi (uh uh uh) care sunt, am apreciat ca unele domnisoare tin sa isi expuna formele corpului cu haine in care probabil ar fi intrat si un chinez subnutrit la cat de mici erau. Analiticul din mine doar a zambit putin incruntat. Se zice ca cel mai bine e sa iti infrunti cosmarurile, asa ca va imaginati ce fericit am fost cand intrand la Leonardo (shoe saaaaale) am dat nas in rat cu 2 tigani si o piranda. Niste exemplare superbe, grasi si frumosi ca niste porci (dupa cum i-a zis bunicuta aia saraca lui Nastase in campania electorala), imbracati clasic: manelo-papuci, tricouri mulate(genul pe care eu nu mai il port de cand am depasit 80 de kile, darami-te 120 ca ei) si basca smechereasca italiano-sempre care a devenit clasica incepand de la videoclipurile lui Moga/Smiley si terminand cu Florin Parizer.

Pe o nota mai veseala: am vazut un film, am fost si la cumparaturi de haine, mission acomplished, totul a fost un succes. Restul e doar collateral damage.

Ca un alt hobby de curand descoperit: PESCUITUL! Dar pe asta mai pe larg altadata, si poate niste poze in seara asta.

P.S. Mi-am adus aminte de o poveste scrisa in liceu. Poate saptamana viitoare…