Revedere cu surprize

Astazi (sau ieri, ca deja e unu si jumatate) este (sau a fost) ziua unui prieten bun, pe care il cunosc de….13 ani. Asa de mult a trecut Ionut, in caz ca citesti. L-am sunat pe ora 10 sa ii zic la multi ani (recunosc ca am uitat pana pe seara, cand mi-am adus aminte). N-a raspuns, si l-am injurat putin in gand, dar a binevoit sa ma sune la 23.59, si am apucat sa zic: HAI CA NU MAI E DECAT UN MINUT! LA MULTI ANI! si s-a facut 12..

*************************************************

Eu:

Il asteptam pe Ionut in scara blocului. Afara era cald si transpirasem deja. Ma racoream la adapostul umbrei. Deja intarziase 5 minute, un obicei pe care il uram, dar il acceptam, fiindca ne cunosteam de atat timp. Stau si ma legan de pe un picior pe altul, uitandu-ma in sus pe scari. El sta la 3, dar scarile sunt facute de asa natura ca observi cand cineva coboara de la etajele superioare. Injur in gand si imi sterg fruntea de sudoare. Ma uit incet la banda neagra pe care o port pe pieptul tricoului. Au trecut 3 luni de la moartea bunicului. Ma intorc inspre iesire, si inlemnesc. Chiar langa usa de la intrare, sunt niste scari care duc la subsol, la o usa de lemn murdara. Usa este deschisa, si in pragul ei sta o batrana. Este intuneric si nu prea o vad bine. Nu pot sa imi dau seama cu ce e imbracata, pare ca are un capod pe ea. M-am speriat ingrozitor cand am vazut-o. A aparut dintr-o data, fara nici un zgomot. M-as fi asteptat ca balamalele usii sa scartzaie, la cum arata.

Batrana se uita la mine. Incet, ridica o mana si arata inspre mine. Incepe sa vorbeasca, dar nu inteleg nici un cuvant. Din putinele mele cunostinte, seamana a rusa, dar nu pot sa imi dau seama. Eu sunt deja speriat de-a binelea, de aceasta faptura. Probabil ca este nebuna, si niciodata nu m-am simtit bine in preajma oamenilor care nu sunt stapani pe sine. Iar ea continua sa ma arate cu degetul si sa bolboroseasca cuvinte nestiute de mine. Inima imi bate cu putere, si ma inspaimanta. Nu inteleg de ce, dar imi este frica. Este o aparitie care ma duce cu gandul la visul pe care l-am avut de curand (este vorba de http://himselfmemories.wordpress.com/2008/09/18/un-vis-urat/). Aud un zgomot indepartat. Este o clanta si o usa care se inchide. Ma uit pe scara si imi dau seama ca Ionut coboara pe scari. Ma intorc, si batrana nu mai este acolo, iar usa este inchisa. Inima imi bate cu putere, mai ales ca nu am auzit cand s-a retras la ea in casa. Ies vartej pe usa blocului si ma opresc la cativa metri de intrare, la soare, la lumina. Ionut coboara si il vad ca zambetul i se transforma in ingrijorare:

- Frate, ce ai? Esti alb!

- Am vazut o batrana la usa de la subsol. Arata cu degetul inspre mine si vorbea cu mine, dar n-am inteles ce zicea. M-am speriat ingrozitor si am iesit. Semana cu …Moartea…

El da din cap:

- Probabil era femeia de servici. Mai intra pe la aia sa faca curat, ca are baba pisici, caini, ce vrei tu…

*************************************************

El:

Eram in permisie. Venisem acasa la ai mei. Era vara si cald. Abia asteptam sa beau ceva rece, sa ma racoresc. In fata scarii, lume ca la urs. Ma inghiontesc putin si aflu de ce atata forfota. O batrana care locuieste la subsol, impreuna cu pisicile ei si alte animale, a cazut pe jos pe holul de la intrarea in casa. Cineva a observat, si voiau sa intre peste ea sa o scoata si sa o duca la spital. Numai ca ea cazuse chiar langa usa, si nu puteau sa o deschida fara sa o loveasca. Era loc cat sa bagi o mana, dar nimeni nu putea sa o ridice cu o mana. M-au rugat pe mine sa incerc. Cu chiu cu vai am reusit sa o imping putin si sa deschid usa mai larg. Cum era intinsa pe jos, observ ca un caine sta langa corpul ei. Maraie incet cand dau sa o apuc din nou. Bag un picior pe usa ca sa imping mai bine, si el deja e nervos. Fara sa observ, fulgerator, ma musca de talpa. Strang din dinti si il injur, alungandu-l. Se retrage maraind, incet, de langa corpul batranei. Eu deschid usa larg, si o ridic. Mai multi oameni ma ajuta, si o scot din camarutza ei, ducand-o afara, la aer. La scurt timp vine si Salvarea…

*************************************************

- Frate, tu cand ai vazut-o pe asta? Ca am aflat ceva acum 2 ani. Daca nu citeam povestea cu visul tau, nu imi dadeam seama, si nu imi aminteam.

- Ce?

- Raspunde-mi la intrebare mai intai…

- Nu mai stiu. Nu mai tin minte. Dar stiu ca bunica-miu murise…

- Stai jos?

- Poftim?

- Stai…jos?

- Da!

- Sa nu te sperii!

- ZII!

- Frate, mie….mi-a zis maica-mea ca in ziua cand am scos-o de acolo, ca era cazuta pe jos…..ea a murit.

- Asa?

- Bunicul tau a murit dupa ce am terminat eu armata. Iar asta a murit cand am venit eu in permisie….

Deschid gura incet, si ma trece un fior. Revad in cap tot filmul, si aranjez evenimentele cap coada:

Permisia lui – Moartea bunicului – Visul – Vedenia din scara blocului – Destainuirea pe care mi-o face acum.

Mi se face pielea de gaina, si nu stiu ce sa zic. Trag din tigara si o sting incet in scrumiera.

*************************************************

Da. Este o poveste pe care acum am pus-o cap la cap, dupa 7 ani, bazat pe ce mi-a zis Ionut in seara asta. Si el si eu am stat 5 minute fara sa zicem nimic. Unele lucruri….nu poti sa le explici.