A cui e vina?

Citeam ieri despre o tipa care isi plangea de mila, spunand ca nu intelege cum de barbatii pe care ii cunoaste ii ajung in 99% din cazuri prieteni, si nu iubiti. Bulversat de aceasta lipsa de rationament, m-am gandit sa elucidez aici misterul, chiar daca respectiva probabil nu va citi aceste randuri. Macar ma voi simti eu impacat.

1. Sunt timida.

Draga mea, nasol. Rau! Personal iti zic ca e naspa, care va sa zica este. De ce? E simplu. Cat timp tu il vezi pe armasarul Fernando pe strada si incerci sa legi un contact vizual cu el, desi inima iti bate cu putere, si simti cum sangele iti pulseaza in vena de pe frunte, el este distras de alta tipa care nu are nici o jena in a il verifica din cap pana in picioare, trecand de la freza la ochi, la gura, la gulerul camasii descheiate unde i se vede parul carliontat de pe piept, la curea si in final la pantofi. Goriloiul, goriloi, se va simti flatat si in cazul in care nu este si el timid ca tine, va zambi domnisoarei care este atat de insistenta pe fizicul lui. Ea: 1. Tu: 0, ca inca incerci sa ii atragi privirea ne-uitandu-te la el, deci esec total.

2. Toti barbatii pe care ii cunosc imi ajung prieteni, si nu boyfriends.

Pai, na, ce sa zic….eu cred ca e vina ta. NU exista nici o posibilitate ca un barbat sa nu vrea sa fie mai mult de prieten cu o femeie. Deci dorinta este. Problema vine din “obstacolele” pe care femeile le pun in fata armasarului, sau din comportamentul lor. Ca sa fim perfect cinstiti, avand in vedere ca in Romania noastra momentan sunt 40% barbati si 60% femei, multi dintre noi (eu inclus) ne-am cam saturat de aerele de “vreau sa fiu cucerita” pe care unele matroane le abordeaza. Sure, as avea un motiv sa vreau sa te cuceresc, daca ati fi voi 40% si noi 60%. Dar nu e asa. E invers. Ceea ce inseamna ca pentru fiecare tipa care tine garda sus prea mult, plictisind potentialul barbat care o urmareste, exista alta care va sti sa fie cand accesibila, cand inaccesibila, provocand acel mini-joc de teasing care este atat de placut (dar care iarasi, daca dureaza prea mult, plictiseste). So, revenind. Ori toti barbatii pe care ii cunosti tu sunt homosexuali (exclus, dar posibil daca frecventezi numai baruri ca Sherlock (s-a inchis de ani buni) si Santa Fe), ori esti tu urata. Posibilitatea ca o femeie care este cel putin ok sau draguta (deci nu o frumusete orbitoare) sa fie tratata ca “amic” de barbati este ZERO, doar daca nu intervine factorul “cum se comporta ea”.

Despre cum se comporta ea: O sa radeti voi, femeilor, dar barbatii stiu si ei o chestie (eu cel putin o stiu). O data ce ai intrat pe “friend zone” cu o femeie, sansele sa iesi de acolo sunt infime (la fel de mari ca sansele ca Adrian Copilul Minune sa se apuce sa cante Heavy Metall). O femeie te va privi ca pe un prieten/frate, si…cam asta e. Sfatul meu personal pentru cei care sunt blocati acolo: MERGETI MAI DEPARTE! Nu va pierdeti timpul sperand ca POATE ea va vedea cat de buni sunteti voi la suflet si la la la, si li li li, si peste 3 ani, ca in filme, ea va realiza ca ati fost aproape de ea tot timpul, si va aprecia. Rahat de bou! Am fost si eu acolo, am facut si eu ceea ce un baiat sensibil ar face, am asteptat, am sperat. N-are nici un sens. Hmm, nu, nu sunt “bitter”. Sunt doar logic. Move on, este cea mai buna solutie. Daca nu crezi asta, revino la pasajul “40% barbati, 60% femei”. Balta are peste, cum s-ar zice. Nu merita sa iti pierzi TU timpul pentru asa ceva. Daca TU nu esti indeajuns pentru cineva, acel cineva nu este indeajuns pentru TINE.

Of, sa revin iarasi: Tu, draga mea, te comporti ca o prietena, si esti si timida. Nu stii sa il mangai pe spate din cand in cand, sa ii pui mana pe genunchi cand vorbesti cu el (si crede-ma ca am patit eu asta. este imposibil sa ignori o femeie care vorbeste cu tine in timp ce ti-a pus mana pe genunchi/picior/pulpa). El:

a) Goriloi. Vede. Incearca putin sa lege ceva. Tu te sperii si te retragi. El zice “fuck it”, zambeste frumos, te trece la categoria “nu ajung cu ea in pat” si in momentul ala nu mai existi pentru el.

b) Timid. Ii e prea frica sa incerce ceva. Tie la fel. Amandoi va duceti acasa si plangeti pe perna seara, sperand ca marea dragoste va aparea.

“Barbatul nu trebuie sa fie timid! Trebuie sa fie barbat! Sa incerce!” <— whatever. Mie mi s-a cam luat de acest arhetip. Poate e momentul sa faca si doamnele niste pasi in fata, avand in vedere ca majoritatea s-au emancipat atat de mult incat nu mai gatesc si nu mai poarta fuste (este fixul meu personal. O femeie adevarata gateste si poarta fuste, care sunt mult mai sexy decat pantalonii. O fusta business >>>> orice pereche de blugi mulati, parerea mea). M-am saturat si de perversele care:

a) se imbraca provocator

b) se rujeaza/machiaza ca pentru nunta

c) merg in baruri si resping orice incercare de a intra in vorba cu ele

d) probabil merg acasa si se simt satisfacute de puterea pe care o au (respingerea barbatilor atrasi de ele) , comentand in acelasi timp cat de “porci si nesimtiti” suntem.

Obisnuiau sa ma enerveze aceste specimene. Acum nici macar nu ma doare in cot. Imi vine efectiv sa rad cand le identific (si sunt usor de recunoscut).

Morala: Doamnelor, nu mai fiti timide. Doar voi aveti de pierdut.

P.S. Ranting random in timp ce sunt la munca, si probabil pentru care partea feminina de pe lista de mess ma va critica (dar sunt obisnuit).