Melodia zilei 100

Old school

Nu ma uit urat…

Acum 6 ani. Seara. Aproximativ ora 10. Fiind vara, este semi-intuneric, si nu bezna totala. Stau la calculator si ascult muzica pe casetofonul cumparat din primul salariu. Am inregistrat 2 ore ale unui post de radio care emite noaptea numai muzica. Si acum ascult caseta aceea in fiecare zi de 3-4 ori, pana cand am invatat fiecare melodie, versurile, si ordinea lor. Ma uit in jur. Sala de internet cafe este goala. Nimeni. Nici nu stiu ce zi este. Nu ca ar conta. Stiu doar ca la ora 8 sunt la servici, si pana la 7 dmineata cand plec, mai e cale lunga. Trec pe la facultate, stau la cateva cursuri dupa care ajung acasa frant de oboseala pe la pranz, si dorm pana la 6-7 cand ma trezesc. Rutina totala.

Oftez si incerc sa ma concentrez la ecran si la ce ma joc. Aud usa si ridic capul. Un tigan tanar si bine facut vine apasat inspre mine. Dau sa ma ridic, dar o mana grea ma apasa pe scaun:

- Banii! Unde ii tii?

Speriat si surprins, nu reusesc sa ingaim nici un cuvant. In secunda urmatoare isi face aparitia si un cutit, care mi se flutura prin fata. Deja vad dublu, si ma gandesc de ce trebuie sa mi se intample tocmai mie. Revad fulgerator filme de actiune in care eroul isi blocheaza atacatorul cu mult curaj si istetime, si iese invingator. Tot imediat iau decizia ca eroul ala este un prost care nu ar rezista oricum in fata unui tigan ca acela care ma ameninta pe mine cu cutitul. Fac semn cu mana inspre camera din spate, in care un dulap micut de lemn ascunde cateva plicuri, cu incasarile turelor de pe zi.

- Stai aici! Daca te misti, bag cutitu’-n tine, INTELEGI?

Dau din cap, vizibil incercand sa il fac pe individ sa ma creada ca am inteles. El dispare cateva secunde, si isi baga capul iarasi pe usa dintre cele 2 camere.

- Daca misti, te-am ars!

Fac ochii mari, simtind cum pulsul mi se ridica. Ma gandesc speriat daca nu cumva faptul ca vreau sa ma asez mai bine in scaun se pune ca miscat. Decid ca este, tehnic, miscat, desi intentia nu este una care sa il ameninte pe individul care acum probabil indeasa plicuri cu bani in buzunar. Nu pot sa ma abtin sa nu ma gandesc ca incasarile azi au fost slabe din cate mi-a zis Victor, baiatul de pe zi, iar cele de pe seara nu sunt nici macar incepute, banii fiind la mine in buzunar, pentru ca ii depun in plicuri numai cand fac inventarul. In cazul in care lucrurile iau o intorsatura mai nasoala, sunt ferm decis sa ii dezvalui hotului existenta banilor din buzunarul meu. Nu merita sa fii injunghiat pentru cateva sute de mii de lei, asta este clar.

Un zgomot ma trezeste putin din gandire. Tiganul trece pe langa mine intr-un pas rapid, aproape alergat.

- Daca iesi pe usa la mai putin de 5 minute dupa mine, vin si iti iau gatu’! Vezi ca am baieti care se uita la usa!

Si zicand astea, zboara afara si dispare in intunericul care deja s-a lasat.

Ma las incet pe spatarul scaunului. S-a terminat. Asta a fost. A durat mai putin de 2-3 minute, dar pare ca a fost mult mai mult. Ma ridic incet, dar nu cutez sa ma misc de langa scaun. Si daca baietii aia care se uita la usa chiar exista? Ma duc la baie si imi dau cu apa pe fata. Observ ca sunt rosu ca racul si ca inima imi bate foarte rapid. Respir adanc de cateva ori si ma duc inspre usa. Ies din sala de internet si ma duc inspre pensionarii care joaca table la nici 50 de metri de intrare. Se dovedeste ca unul dintre ei este bun prieten cu patronul, si il suna. Acesta ajunge in 10 minute la sala, si ma descoase ingrijorat. Se bucura si ma bate pe umar cand ii arat ca incasarile de pe seara sunt la mine in buzunar, si ca hotul a luat maxim 300.000 (nici macar jumatate din incasarile care se fac pe o tura normala) din plicurile care erau in dulap.

***********************

- Hai!

Dau din cap aprobator si il urmez pe politist intr-o camera mare, cu un rand de mese la perete, unde stau asezati nu mai putin de 14-15 tigani, imbracati toti in tricouri rosii si pantaloni negri. S-ar parea ca Politia Romana chiar este eficienta, daca au reusit sa stranga in 2 ore toata sleahta asta. Intrarea mea curma putin murmurul care este in camera. Toti ochii sunt pe mine. 15 tigani + 5 politisti ma privesc scrutator. Indraznesc sa ma uit si eu in jur, si apoi la politistul care este cu mine.

- Hai, plimba-te si vezi daca e pe aici, daca il recunosti!

Aprob din nou si incep sa merg incet de-a lungul meselor, privind pe fiecare in parte cateva secunde. Unii isi lasa capul in jos. Altii ma privesc in ochi, sfidator. Unii zambesc. Altii nu exprima nimic pe fata. Iar unul este chiar mort de beat. Fac doua ocoluri incete de sala si ma intorc la politist.

- Eh? E?

- Nu!

Las capul in jos, putin dezamagit. Oare, daca il indic pe vreunu-l, as fi un om rau? Cel putin jumatate au fetze care indica destul de clar ca au facut CEVA, si nu sunt siguri daca eu stiu acest lucru, sau daca am vreo legatura cu ce au facut ei. Dar…nu ar fi corect. Cu ce ar ajuta pe cineva chestia asta? Alung gandul din cap.

Tiganul de langa mine, chiar la intrare, se uita urat la mine. Incruntat. Nervos. Iritat. De cand am intrat m-a urmarit incet cu privirea, si am incercat sa evit sa il privesc in ochi, timorat si speriat de atitudinea asta. Politistul il observa, si se intoarce inspre el:

- CE TE UITI MA URAT?!

Tiganul se uita la mine, se uita la politist, si intr-o metamorfoza senzationala, demna de Oscar, transcende din privirea plina de ura si nervozitate intr-un zambet care ar inmuia si inima de piatra al unei statui:

- Nu ma uit urat…sa moara mama!

*************

Da, chiar s-a intamplat.

Se termina anul

Si nu se face sa nu mai scriu din cand in cand. Multumesc fanilor (incepand cu Roberto) care m-au mai interpelat din cand in cand cu un “nu mai scrii?”. Motivul este simplu. Nu am mai avut nici chef si nici idei. Mare parte a fost si din cauza acelui “Nu ma vei citi…” pe care nu regret acum ca l-am scris, dar privind la rece poate ar fi fost mai bine.

Am devenit mai cinic, si mai “rau”. Mai ironic si mai sarcastic. Mai nepasator. Mai logic? Mai “i don’t care”. Nu stiu daca este un lucru bun sau rau, si nici nu pun problema asa. Daca imi este bine asa? Deocamdata ma simt excelent in aceasta postura.

Drumul spre servici s-a prelungit cu inca 4 statii. Acum cobor la Semanatoarea. Trecand peste faptul ca nu gasesti “de haleu” decat mergand cel putin 10-15 minute (unde esti tu, oh, Universitate cu 3 cantine, 4 shaormarii si 2 pizzerii la 2 pasi?) si uneori chiar mai mult (pana realizezi ca mai bine iei metroul 1 statie doh), trebuie sa recunosc ca partea romantica din mine apreciaza cat de frumoasa este Dambovitza, cu culoarea ei verzuie (incerc sa nu ma gandesc ca nu este culoarea naturala) si Lacul Morii care se vede atat de bine de la biroul meu (si iarasi incerc sa nu ma gandesc la valize pline de reprezentanti ai Asiei veniti pe taramurile neaose).

Sambata am fost la nunta. Trecand peste faptul ca am fumat si foarte mult, pot acum sa spun cu mana pe inima ca “tuica + Sprite = teh win”. Am avut grija sa nu amestec bauturile (in-afara de un whisky de pornire la inceput si paharul obligatoriu de sampanie la tort) asa ca am putut da gata o bardaca de tuica amestecata cu 2l de sprite, fara sa ma imbat (stiu ca pentru unii alergatori de performanta juma’ de litru de tuica e doar “incalzirea”, dar eu nu sunt un bautor inrait). A fost o nunta frumoasa, si la care mi-a facut placere sa ma duc. Am vazut 2 oameni fericiti (mai multi, dar ei erau in prim plan) si le doresc sa li se implineasca tot ce isi pun in minte. Noroc si sanatate pentru Cos si Diana! (Cos care ma face “nigga” la ora 11 dimineata si Diana care este atat de buna sa imi critice mereu iesirile sarcastice pe blog, i love you guys)

Si pentru ca mi-am facut putin chef, si mi s-au incalzit degetele, promit ca zilele astea sa scriu o poveste, sau o intamplare.

Eugen

Melodia zilei 99

Bad Day!