“Terminated”

Adica terminat, sunt azi. Din cauza ca sunt racit. Mort, copt, racit. Sunt singura persoana cu caciula din zona Universitate-Unirii. Cum stiu? E simplu, ma uit pe geam si nu vad pe nimeni cu capul acoperit. Ba chiar mai vad lume la maneca scurta, in timp ce eu sunt cu camasa si haina pe mine si tot ma zgribulesc.

Ce am observat eu la raceala. Pai, in primul rand, nu vine nimeni sa iti dea fluturasi pe strada, daca mergi cu ochii in pamant, tragandu-ti nasul la fiecare 5 secunde, si stergandu-l la fiecare 6 secunde.

In al doilea rand, ai o fatza care zice: “lasa-ma-n durerea mea”, ceea ce este perfect, avand in vedere starea in care esti, in care vrei doar sa fii lasat in pace si sa dormi pe tine in metrou, sa inchizi ochii care te dor, si sa visezi ca esti acasa in pat si respiri normal.

Toata lumea de la servici este induiosata de tine si incepe sa iti dea sfaturi despre tot felul de medicamente. Tu dai din cap, zici “Da!” sau “Nu!”, apoi te duci la birou si bei multe ceaiuri, avand grija sa mai fumezi din cand in cand cate o tigara.

Toti vor face misto de caciula pe care o porti in cap. Pana si femeia de serviciu. Treaba lor, la tine e bine si cald la scafarlie.

Devii mult mai cumpatat. Pentru ca ti-e lene sa deschizi gura si sa articulezi cuvinte, vei vorbi mai putin, automat, te vei gandi mai mult la ce spui si daca merita sau nu spus.

Si observi ca ti-e lene si sa scrii…

Bunul gospodar

Se trezeste la 7 injurand, aducandu-si aminte ca iar a uitat sa dezactiveze alarma care este pusa sa sune in fiecare zi in afara de duminica. Si constata ca e racit cobza.
Asa ca se baga la calculator infofolit in maieu, tricou si bluza de pijama, cu ciorapei in picioare, regretand ca nu a luat si halatul de acasa. Cauta 10 minute caciula, si vede ca nu e nici aia, desi undeva in casa exista sigur, ca a purtat-o luni seara pe la ora 23 cand a iesit sa cumpere tigari si suc, chinuit fiind de inspiratie.
Si dupa ce sta el si se delecteaza pe internet vreo cateva ore, pana la 12.42, zice: GATA! Azi fac curat! General! Dar nu incep cu bucataria ca ma deprim. Incep cu covorul. Care covor trebuie si el dat cu aspiratorul, ca altfel firimiturile si scamele alea se depun si se formeaza intr-un strat dur, care nu poate fi luat nici cu spaclu. Care aspirator trebuie golita punga aia in care se strange prafu, ca sa nu se umfle si sa plezneasca.
Dar inainte de asta, trebuie sa strangi pungile pe care le ai pe langa pat si langa fotoliu. Care pungi nu e toate ele goale. Ca mai are niste reviste, niste haine, niste fetze de perna bagate in ele. Asa ca te bagi la dulapul de haine, unde ma aranjezi putin ce ti se pare in neregula. Si observi o pata pe usa de la dulap. Asa ca iei Pronto si o stergi. Si daca tot ai Pronto in mana te uiti in jur si mai vezi niste pete. Si le stergi si pe-alea. Si daca tot le-ai sters, te duci cu carpa la baie, unde vezi ca chiuveta e cam uratzica (nu murdara). Asa ca mai freci si la chiuveta (de la baie, nu aia de la bucatarie) putin, torni niste Domestos in WC si iesi in hol. Unde vezi frigiderul pe care il deschizi si e cam gol, dar are 2 borcane de mazare in el. Si zici: hai sa fac niste mancare, ca nu mai am. Dar ajungi in bucatarie unde trebuie sa faci multa multa treaba. Asa ca te intorci pe fotoliu, iti dai seama ca n-ai facut nimic, fumezi o tigara, scrii ceva, si o iei de la capat, dar incet…

Un vis urat

Pe care l-am avut acum 7 ani. Bunicul meu saracul tocma ne parasise. Aveam 19 ani atunci, si stiu ca am ajuns acasa pe la 9 dimineata, de la servici. Toata lumea era trista, si mi-am dat seama ca e ceva in neregula imediat. Nu am sa va povestesc toata ziua aceea, pentru ca nu are rost si pentru ca oricum cred ca am trecut toti prin asta. O sa va povestesc un vis, doar…

Ies din baie, si verific ca am lasat capacul la WC jos (reflex dobandit in ani de zile), apoi sting lumina. La usa se aude soneria. Din usa baii se vede direct usa de la intrare, multumita celor 2 usi deschise (cea de la sufragerie si cea de pe hol). Nu e nimeni acasa, asa ca dau sa ma duc la usa sa vad cine e. Dar din bucatarie iese bunicul, sa raspunda el la usa. Ma opresc stana de piatra, stiind ca el nu mai e. Vreau sa il intreb cum de e aici, in casa cu mine, dar nu mai apuc, pentru ca el deschide usa. Instantaneu mi se face frig. Un frig care intra in oase si pe care il simti chiar daca esti imbracat gros. Si imi este frica, dar acea frica de care esti constient. La usa de la intrare, in care sta bunicul, cu spatele la mine, este un nor negru, prin care nu vad. Si holul de la intrare s-a intunecat si el. Soarele care batea din dreapta mea (camera bunicului, care era langa baie) paleste si dispare. Ma uit in dreapta si toata camera este intunecata ca noaptea, si nu pot sa vad nimic in ea. Ma uit in fata si in sufragerie este soare. Ma uit pe hol si bunicul nu mai este, iar totul a revenit la normal. Ma uit iar in dreapta si intunericul este tot acolo. Frig, si intuneric… Sunt parca intepenit pe loc si nu pot sa ma misc, tot incercand sa imi dau seama ce se intampla. Aud vorbe soptite din camera, din intuneric, dar nu inteleg nimic. Deodata, o mana de schelet iese din intuneric, la jumatate de metru de mine, si ma apuca de umar. Deslusesc in intuneric o roba, si o fatza acoperita, pe care nu o vad. Stiu imediat ca este MOARTEA. Nu are nici o coasa. Dar eu stiu ca este MOARTEA. Imi este o frica nebuneasca, si reusesc sa ma urnesc de pe loc, fugind in sufragerie, la soare.

*Si acum lucrurile devin interesante*

Ma semi-trezesc. Sunt in patul din sufragerie, si este intuneric, este noapte. Inchid ochii si este zi din nou. Sunt in starea aceea de semi-constientza, intre vis si realitate. Si aud o soapta: “Stai…”. Si imi aduc aminte fulgerator tot ce am visat inainte, si dau sa ma ridic din pat. Dar nu pot. Sunt amortit tot, nu pot sa ma misc. Si inca mai simt acea raceala, acel frig patrunzator. Dau sa ma ridic din nou. Ma incordez cat pot de mult, dar ceva ma apasa in pat, si simt ca mainile imi sunt apasate la incheieturi. Respir greu, a efort, pe care il simt ca il fac ca sa ma ridic. Deschid gura si incerc sa tip. Dar nu se aude nimic. Decat o soapta a mea, un sunet din gat. Imi simt corpul tremurand ca trecut de un curent electric. Zgaltzaindui-se in pat. Inghit in sec si incerc sa deschid ochii, dar nu pot. Incerc in continuare sa tip, dar nu reusesc. Ma aud scrasnind din dinti, dar nu pot sa zic nimic. Ma relaxez si ma incordez iar brusc, ca atunci cand incerci sa rupi ceva ce te tine prins, cu exasperarea specifica unui animal prins intr-o capcana. Si intr-un final, din gura imi iese, soptit, un cuvant: “Nu…”.
In acel moment imi simt mainile si pieptul usoare. Nu mai imi este frig. Deschid ochii instantaneu. Ma ridic din pat respirand obosit. La lumina lunii, ma uit la mainile mele, si cand ma uit la incheieturi, sunt rosii…

M-am speriat ingrozitor atunci. Multe zile n-am putut dormi foarte bine, si de obicei incercam sa adorm cat mai devreme posibil, doar sa treaca noaptea mai repede. Poate nu m-as fi speriat daca nu mi-as fi adus aminte de alt vis, pe care il avusesem cu poate 1 an inainte. Si in caz ca va intrebati, da…imi tin minte visele, cel putin cele interesante.

Am un prieten care sta in Giulesti Sarbi. Eu stateam in Chibrit. Ca sa ajung la el ori o luam frumos ocolitor 8 statii de tramvai, ori traversam sina de cale ferata timp de 10 minute pe podul Constanta. De cele mai multe ori alegeam aceasta cale. Ca si in seara asta. Merg pe sina de tren, incet, relaxat, pe racoare, fiind seara, intuneric bezna. Trenul il auzi venind cu cel putin 2-3 minute inainte, deci timp sa pleci de pe sina este. De dupa o curba, o imagine ma opreste in loc. Este o figura intunecata, imbracata in negru. Nu stiu ce sa zic, figura sta pe marginea sinei de cale ferata, in picioare, putin aplecata inspre mine, ca un om batran. Nu imi dau seama cu ce este imbracata, fiind prea intuneric, dar imi dau seama ca sunt haine negre. Dau sa ma duc pe partea stanga, ca sa ocolesc betivul (probabil un betiv). Figura intinde inspre mine o mana, oprindu-ma cu un gest, si aud cum zice, intr-o voce batjocoritoare, in care poti ghici un zambet malitios, un zambet rau: “Stai…”. Ma opresc in loc, iar in secunda urmatoare deschid ochii mari, si vad cum trenul vine direct inspre mine. Nu mai am timp sa fac nimic, si sunt lovit de locomotiva….si ma trezesc, lac de apa si de sudoare…

Observati vreo asemanare intre vise?

P.S. In Anul 3 de facultate, profesoara de Topografie (o stii, Adevaratule Himself, ca ai fost martor la faza) s-a oprit in timpul unui curs sa imi povesteasca cum m-a visat ea pe mine cazand de la etajul 5 pe geam, si murind in fatza ei, si ca a fost ingrijorata pentru mine pana cand m-a vazut la curs. Se zice ca atunci cand altii te viseaza murind, iti moare tie Moartea. O fi adevarat?

Manelo-hoperii

Am avut prilejul astazi, bucuria, mirificul privilegiu sa descoper o noua specie care infrumuseteaza fauna si flora Bucurestiului. Spendidul exemplar se numeste “Manelus Hopus Mixatus” (aduce a vraja de Harry Potter, nu? cunoscatorii stiu de ce) si se intalneste destul de rar in metrou, dar are avantajul ca umbla in grupuri de minim 2 omnivore (un exemplar degusta o banana iar celalat o saorma, ergo: omnivor).
Caracteristici generale:
a) Varsta: Intre 13 si 17 ani
b) Etnie: Nu conteaza, si ma indoiesc ca ar putea fi identificata
c) Stil: Dulce si clasic(spot the irony, “Dulcele stil clasic”, cine a zis asta?). De fapt, asta mi-a atras atentia. Haine de hip-hop-er, cu sepci largi intoarse, pantaloni largi, tricouri cu Lakers si mers agale, de om care incearca sa isi tina pantalonii prea largi cu fortza genunchilor.
d) Limbaj: Prin viu grai. Din nefericire aceste vertebrate comunica prin triluri sonore, cele mai des folosite fiind “Shailililaaa, shai li li laaaaaa”, insotite insa prin batai ritmice cu palmele in orice poate provoca un sunet, odata lovit: bara de la metrou, usa, geamul, scaunul. NOTA: Ar fi interesant un experiment in care se arunca o galeata de apa pe un MHM (Manelus H… etc) si se introduce intr-o camera plina cu prize (ceva genul, una la fiecare 2 centimetri). Apoi, acest exemplar sa fie indemnat sa bata darabana lui cretina cat timp vrea. Va rezista tentatiei? Oare celulele lui din cap (ca sa nu zic cenusii, ca nu se stie daca are) vor infrange instictul sau se va lovi cu mainile ude de priza ca fluturii de becul aprins noaptea? O imagine induiosatoare (cea a fluturilor, bine-nteles)

Iata cum printre noi, in societatea noastra, umbla acest specimen nou, aceasta “evolutie?” a regnului animalo-uman, care prin perfidie incearca sa se introduca la un concert hip-hop doar pentru a exploda intr-o manea vesela, sperand sa atraga atentia pustancelor de 12-16 ani pentru un “mozol” (termen neaos, descriind o incercare de sarut in care amandoi, necunoscatori in cauza, incearca sa isi impreuneze limbile, desi nu le face nici o placere pentru ca nu stiu sa o faca, dar…asa au vazut in filme).

Revenind pe pamant, astazi la Unirii, un autobuz a inchis usile in timp ce un pensionar incerca sa se suie. Pensionarul a fost destul de iute si si-a retras piciorul din usa, dar mana pana la cot i-a fost prinsa, si a urmat o mica cursa de 15 metri a autobuzului impreuna cu mana pensionarului, in care acesta din urma a reusit sa tina pasul pana cand soferul a oprit si a deschis usa cu pricina. Amuzant? Nu…trist. Pentru ca exista atatia dobitoci pe lumea asta, primul fiind soferul autobuzului.

Sambata dimineata

M-am trezit la 7, pentru ca, uituc fiind, am lasat alarma pe recurrent in toate zilele saptamanii. Este o racoare extrem de placuta, fiind innorat, si picura putin. Stau la calculator si ascult muzica, fumand un pic ofticat si plictisit, impuns din cand in cand de stomac care cere ceva. O salata de rosii ar fi cel mai indicat. Ceea ce imi aduce aminte ca trebuie sa dezghet frigiderul.

A mai trecut o saptamana. Cu multe bucurii si chestii nasoale. Joi seara am dat cu aspiratorul. Vineri dimineata am dat cu piciorul peste tava cu firimituri, deci am dat din nou cu aspiratorul. Tot joi am spalat chiuveta. Ceea ce a avut ca a efect infundarea ei. “GG no Re” ar spune unii. “Sucks” ar spune altii. “Whatever” zic eu.

A trecut vremea sandalelor. Ceea ce e nasol, again. Si a hainelor subtiri. Which sucks more. In metrou in schimb tot cald e, de zici ca esti in sauna, doar ca nu esti dezbracat, singur si relaxat, ci imbracat, impreuna cu multa lume si nervos. Ceea ce imi aduce aminte ca ieri m-am enervat pe un inginer de santier care a luat decizia (numai in Romania) sa puna banda cu “Keep out” in jurul mini-gaurii-santier pe care o sapa langa locul meu de munca. Toate bune si frumoase, dar dobitocul a pus banda aia si in jurul iesirii din cladire. Ceea ce inseamna ca:

- iesi din cladire
- te uiti, si vezi banda cu “Keep out”
- te uiti si mai mult si vezi ca nu e nici o bresa in zidul de banda
- injuri si treci peste

In drum spre casa 1

Incet, incet, in noaptea de luni, pe la ora 9 seara. Pe strada, un vant adie incet, si este racoare. Ajung la metrou si sting a 10-a tigare pe ziua de azi, putin ofticat. De cand am redus drastic numarul de tigari si nu mai fumez acasa, incerc sa ma mentin sub 4-5. De la 40, este totusi un progres.
Metroul este aproape gol. Ma asez obosit intr-un coltz, ca sa nu deranjez pe nimeni. Nu am chef sa stau langa nimeni. Sunt pur si simplu obosit si fara chef. Astept sa ajung mai repede acasa. Ceea ce imi aduce aminte ca nu mai am mancare si trebuie sa cumpar. Great!
Undeva in dreapta, ce altceva, decat un tigan si o tiganca. Tineri, pe la 20 de ani. Se inghiontesc si se harjonesc ca niste pusti de 12 ani. Ce frumos…. (not). Devin brusc interesat cand observ ca individul este putin meltean taran in comportamentul lui vivace, asa ca astept inevitabilul. Care se produce. Un ghiont mai tare de la el pentru ea. Ea se incrunta putin si ii da o palma pe umar zicand “Ma!”. El este meltean taran, si femeia nu trebuie sa cracneasca in fatza lui, asa ca se incrunta imediat si ii da un semi-pumn in umar, zicand “Fa!”. Ea il palmuieste scurt. El ridica pumnul si se opreste, in timp ce ea isi apara capul cu mainile.
“Doi cretini”, ma gandesc. Ei se redreseaza pe scaun. Ea uitandu-se in jur rusinata. El uitandu-se in jur nepasator, de parca ar vrea sa zica “mai vrea careva, mancatiash?”. Stau imbufnati 2 statii. La a 3-a statie, ea ii pune mana dupa gat, si el articuleaza cu cea mai mare tandrete posibila: “Fa!”. Coboara amandoi tinandu-se de mijloc la Piata Muncii.
- Se merita astia, zice mai tare un domn in varsta. Eu zambesc.
Cobor.