N-am chef

Sa scriu nimic de bine. Scuzele mele criticului meu literar. Am incercat sa mai scot niste amintiri placute din creier, dar pe moment nu se leaga nimic, ba mai rau, mi-am adus aminte de altele chiar neplacute. As putea sa abordez subiectul “Nea Costica”, dar trebuie mai intai sa recapitulez in gand toata intamplarea, sau subiectul “Telefonul de la 1 noaptea”, dar este un pic prea dulceag amarui pentru azi. O sa incropesc ceva, nici nu stiu unde ajung:

Astazi am facut 2 fapte bune. Prima a fost ca am dat la 4 baieti de la servici cate o sticla de Cola la 2l (esenta, ba nu…quintesenta gaming industry) pentru faptul ca saptamana trecuta au fost cei mai buni testeri pe tura de zi ca numar de buguri. Cum inca nu e lamurit daca voi primi subventie de la firma pentru chestia asta, deocamdata o sa suport cheltuielile din buzunariul propriu.
In al doilea rand, am luat 10 inghetate, pentru toata lumea de la etajul 4, adica managementul. Am primit niste reactii extrem de pozitive la acest gest, drept pentru care probabil o sa mai repet fapta.
Si facand eu aceste chestii, am observat ca te simti tu bine, atunci cand faci bine. Stiu, o iau pe aratura, si devin plictisitor.

Cred ca mai fumez o tigara si meditez adanc ca un maestru Zen. Ma simt putin obligat sa scriu azi ceva frumos, ceva placut, ceva care sa miste putin oamenii. Mersi Adevaratule Himself si Diana. Mi-am promis aseara ca daca va place mica povestioara o sa incerc sa scriu si azi inca una.

Edit: Sorry. I give up for tonight. Poate o sa povestesc zilele astea de Andra, Studenta in anul 2 la medicina pe care am cunoscuto cand eram in clasa a 11-a. Si nu pot sa nu remarc ca cele mai multe amintiri placute (si neplacute) sunt legate de persoane de sex feminim care au trecut prin viata mea.