De ce iubim femeile

BESTIAL!

PREA BESTIAL!

Edit:
*****: eu am trecut prin asta
*****: cand era nevasta mea insarcinata
*****: )

Miercuri

Adica azi, sau ieri, pentru ca este 01.50. Am fost plecat din Bucuresti. M-am dus la Gara Obor si am cautat un oras pe care as fi vrut sa il vizitez. Mi-am adus aminte ca in Focsani ratia de fete la baieti este de 4:1 si ca este un oras curat si frumos. Asa ca la ora 10.00 plecam din Bucuresti cu directia Focsani.
Colegi de masina:
a) Individul din Focsani care statea cracanat si cu scaunul lasat pe spate la maxim, de m-a nenorocit la genunchi. Tocmai cand eram gata sa ma iau de el, a tras scaunul la pozitia normala. MERSI! Purcede a povesti la telefon 30 de minute cum a fost el in Italia/Germania/whatever si s-a intalnit cu niste studenti americani “nebuni, frate, si care ziceau numai fuck fuck fuck, ca in filme”. L-am pus pe ignore dupa primele 3 propozitii.
b) Random people stand la locurile lor.
c) O doamna in varsta care citea o carte despre Iisus.
d) 2 tigani tineri, o tiganca tanara si o tiganca batrana. Foarte la locul lor, adica-telea tigani muncitori care au gradina de semanat / camp de arat / etc, ceea ce iarasi este un lucru imbucurator (vezi episodul “Minciuna are picioare scurte” pentru parerea mea despre tigani)
e) Soferul care a fost de gasca si a oprit masina dupa 100 de km ca sa fumam si noi o tigara in timp ce el era la WC. Deci n-a fost pur altruism.

La ora 13.00 ajungem. Merg prin oras destul de mult si imi dau seama ca nu mai imi aduc aminte de nimic. Nimeresc la o terasa unde beau o bere si mananc o pizza. Ma mai plimb putin si cer indicatii despre chestii de vazut prin Focsani. O tipa imi zice ca ea e din Suceava si nu stie. Un domn in varsta se uita la mine, trage din tigara, si parca bravand putin: “Deci dumneata cauti un restaurant sa manaci ca-lumea, unu…de lux asa, nu?”, cu tonul de om care are toata increderea ca tu esti “lume buna” si ca nu te injosesti la orice spelunca, si el te va ajuta, pentru ca tu ai nevoie de un restaurant de lux! Probabil camasa era de vina.

La ora 16.00 sunt din nou la autogara. Teapa. Autobuze spre Cluj nu sunt. No problem. Ramane Constanta. Care autobuz este la 20.00. Right, pana atunci nu astept. O solutie salvatoare: GARA! Ajung la gara cu un taximetrist care e bucurestean si ma gineste imediat. “Nene, eu m-am mutat de 5 ani aici, si e parfum! Lasa dracu’ Bucurestiu’! Aici fete, nene! Seara trebuie sa mergi cu pastile de inima la tine!”. “Lasa ca nici cu Romana-Universitate-Unirii nu mi-e rusine!” ma gandesc.
Trenul spre Constanta este la ora 1 dimineata. Din lacul autogarii in putul garii. Bucuresti: in 40 de minute. Hai, gata cu distractia. Stau pe peron si astept trenul spre Bucuresti. In dreapta 2 fiice gemene urate pe la 30 de ani cu mama. Discuta de o nunta la care vor sa mearga. La care merg, de fapt. Mai in dreapta, juma’ de satra de tigani cersetori. Seful e in “trelling” iar restu in zdrentze. Repertoriul include: o tiganca batrana in carje care la un moment dat a batut recordul mondial la sprint pe 20 de metri cand i-a zburat o bacnota de 500.000 din mana direct pe sine. Un copil slab si abatut care sta intr-un carucior cu rotile dar care dupa 5 minute s-a ridicat si a declarat: “Baaaaa, ce p*** mea, vreau si eu ciocolata!” in timp ce nevasta sefului se delecta cu o vafa. Ultimul, un tigan la vreo 35 de ani cu ambele picioare amputate sub genunchi. Din fericire, grupul vesel si CLAR pus pe preocupari pasnice si pline de moralitate, se suie in primul tren inspre Buzau arborand cea mai nefericita fatza.
Vin trenuri, pleaca. O surpind pe o tipa uitandu-se la mine pe geam. Ii fac cu mana, intoarce capul imediat incruntata. Eu dau din umeri si aprind a 7-a tigara.
Trenul vine. Parasesc Foscani-ul si dupa 3 ore cobor la Gara de Nord. Ajung acasa. Realizez ca nu mai am tigari si apa minerala asa ca merg pana la boutique, cumpar 3 pachete de tigari sa-mi ajunga pana sambata si o sticla de Cola, si scriu pe blog.

P.S. Daca ati citit si ati zambit, misiunea mea este indeplinita!

Melodia zilei 41

The ecstasy of Gold

Old time westerns for the win!

The Good, The Bad and the Ugly

Autor: Ennio Morricone

Marti

Care este ea, ziua. Fiind marti inseamna ca nu mai suntem in saptamana trecuta. Care saptamana trecuta n-a fost foarte roza, si restul cenzurez, pentru ca mai se uita pe aici si colegi de servici.

Vineri mi s-a spus ca am fire de par alb la tample. Drept pentru care m-am verificat in oglinda ca o adolescenta de 15 ani si am vazut in loc de 2 fire albe, vreo 20. Care nu stiu cand au aparut, ca nu le stiam.
Nu e tragedie. Este doar un pas inainte.

Ceva funny? Nu prea s-a intamplat.
Ceva spectaculos? Iarasi nu.
Ceva notabil? Da. Lipscani-ul ala sambata seara nu a fost foarte grozav. Prea mare aglomeratia de mese si scaune. Me no likes.
Ceva legat de imaginatie? Destule, dar nu e momentul acum.

Iar ca final: Imi iau concediu saptamana viitoare! Toata! Probabil nu o sa fac nimic decat sa mai curatz putin casa intre reprize de filme, WoW si mancare gatita…

Melodia zilei 40

More then a feeling

Cine nu stie melodia e prea tanar!

Doar amuzant, nu si vulgar…

Ora 02.34 dimineata. Telefonul suna. Ma uit, numar necunoscut. Raspund:
- Da!
- Ce faci? voce de barbat
- Bine?…
- Eeeeh… (isi da seama ca si eu am voce de barbat). Cred ca am gresit numarul…
- Cred ca ai gresit numarul…
- Imi cer scuze!
- Nici o problema. Distractie placuta in continuare!

Vulgar de amuzant

Ora 02.24 dimineata. Discutie pe yahoo mess:

***** *****: lol frate
***** *****: mi-am resetat compu si uite bug in aoc
***** *****: nu pot scapa sa iau din nou toate patchurile
***** *****: 14.3 GIGA
Bayceezor: [_]P <– are you familiar with this drawing?
***** *****: ………..
Bayceezor: it is a care cup
***** *****: ok lol
Bayceezor: it is empty
***** *****: bine in s****z
Bayceezor:
***** *****: OKKKK
***** *****: esti absolut dulce delicios

Melodia zilei 39

Warriors

Bestiala melodia, si foarte antrenanta.

N-am titlu…

5 dimineata. Iarna. Frig. Mama merge cu el de mana pe strada pustie. Este inca intuneric. Aerul, desi rece, este curat. Miroase a zapada. Desi merg amandoi la pas grabit, el reuseste sa stranga un pumn de zapada de pe o masina parcata pe trotuar. Zapada este murdara, dar lui nu ii pasa, pentru ca un bulgare este un bulgare. Nu poate sa isi scoata manusa din mana stanga si sa simta gheatza pe piele, asa ca tine bulgarele strans in mana lui mica pana se topeste.
Au ajuns in fatza portii. Gratii verzi. O intrare mica, si un zid inalt. Cenusiu. Dincolo de poarta se ghiceste pe intuneric usa verde, masiva.
- Sa fii cuminte, si sa nu pleci de aici pana nu vine Doamna. Si sa nu iti fie frica, esti barbat!
El da din cap hotarat, desi pe jumatate absent. Usa ii atrage privirea, desi a mai vazuto de sute de ori pana acum.
Mama ii da un pupic pe obraz si pleaca grabita. El se uita in urma ei, numai ca dupa cateva secunde dispare dupa coltzul zidului cenusiu. Mai staruieste putin cu privirea si isi aduce aminte de usa verde. Se intoarce si isi sprijina mainile pe gratiile portii. Obrajii i se odihnesc de poarta si doar nasul patrunde in curte.
In dreapta este bazinul. Care nu este niciodata umplut cu apa, nici macar vara. Dar nu il deranjeaza. Pentru ca acolo joaca baietii mari fotbal, si el petrece ore in sir uitandu-se la ei.
Mai departe de bazin sunt cauciucurile. Roti mari, de tractor, lipite de ciment, si pe care el se suie inchipuidu-si ca sunt cai naravasi pe care ii mana peste campii.
In stanga sunt florile. Care miros atat de bine vara, si aduc albine. Dar florile nu sunt acum. Vor fi, la vara.
Se intoarce inspre strada. Un felinar palpaie slab la cativa metri. Zapada straluceste si lumineaza strada cat de cat. In coltz, frizeria este inchisa. Nenea de la frizerie este foarte bun cu copii. Ii lasa sa stea pe trepte si sa vorbeasca, atat timp cat nu deranjeaza lumea care intra si iese. Si mereu da din cap si ii zice mamei: “De ce doamna? Nu vedeti ce par are?” cand vine vremea sa ii taie buclele blonde.
Se apropie de un tomberon. Pe capacul acestuia este zapada. Sta putin si se gandeste. Mama i-a zis sa nu scoata manusile pana nu e inauntru. Atinge incet zapada si aceasta se taseaza sub mana lui mica. Cu ochii stralucind, uita de sfaturile mamei si isi scoate o manusa. Zapada este atat de rece si se topeste cand o atinge. Face repede un bulgare si incearca sa il arunce peste zidul cenusiu. Dar nu reuseste. El este atat de mic, incat chiar sarind cat poate el de tare nu atinge marginea.
Isi aduce brusc aminte de sfaturile mamei, si isi pune repede manusa la loc. Doamna se supara si ea daca il vede fara manusi.
Se uita in sus si vede luna, acoperita putin de nori. O rafala de vant aproape ca il doboara. Se trage mai aprope de poarta si se tine de ea. Picioarele il dor putin, asa ca se aseaza jos, pe zapada, si isi promite ca se va ridica imediat ce aude pasii Doamnei. Pentru ca ea se supara si daca il vede stand pe zapada.
Trec secundele, minutele si orele. El nu are ganduri, iar daca are sunt distrase mereu de intunericul din jur. In care se forteaza sa priveasca, dar nu reuseste. Un caine trece prin fatza lui la cativa metri. Se incordeaza si strange un bulgare in manusa. Dar cainele pleaca incet. El ramane victorios langa poarta.
- Ei, iar stai jos in zapada? Sa vezi ce o sa zica mama cand aude!
Se ridica brusc, speriat.
- Sar’mana! reuseste sa ingaime, inrosit tot de vina. Ii este ciuda ca a fost prins, si ii este rusine ca nu este cuminte.
Doamna se uita la el zambind. Isi da seama ca l-a speriat, si citeste pe fatza lui vinovatia.
- Hai sa intram!
El ridica capul zambind. Este momentul cand se deschide poarta si se descuie lacatul. Si doar el, dintre toti copii, este cel care vede acest lucru in fiecare zi.
- Vad ca manusile le-ai tinut in mana acuma. Ai fost cuminte!
El zambeste in continuare dar lasa capul in jos, nedandu-si seama ca astfel recunoaste ca si-a dat jos manusile.
Un CLICK metalic si scartzaitul portii il fac sa tresara. Se grabeste sa o urmeze pe Doamna si inchide poarta in urma ei. Poarta este grea si mare, si ii este greu sa o inchida, dar trebuie sa arate ca e barbat, asa ca o face.
Intra incet in holul cladirii. Pasii Doamnei se pierd pe coridorul lung. Pe stanga si pe dreapta sunt asezate dulapuri metalice. Isi desface fularul de la gat, hainutza si isi scoate manusile. Apoi se uita fix la primul dulap metalic de pe stanga, si incepe sa mearga incet de-a lungul coridorului.
- Noua…zece….unsprezece….
La dulapul numarul saptesprezece se opreste si deschide incet usitza. Isi agatza hainele si isi pune incet sortul albastru. Lumina s-a aprins in camera mare. Alearga inspre usa si o deschide larg. In camera sunt opt mese mari, pline de piese Lego si bucati de lemn vopsite, care cu putina dibacie fac niste castele strasnice.
Se duce la masa “lui”. Prima pe stanga. Incepe sa ordoneze piesele, dupa culoare si forma.
- Haide draga, nu mai veneai? E ora sapte!
- Lasa draga, ca baiatul a venit inaintea noastra si a pazit el gradinitza.
- Iar l-au adus la cinci?
Discutia se pierde pe coridor. El nu o aude. Inca putin si piesele vor fi aranjate pe categorii. Se da putin inapoi, bucuros. A avut grija sa lase un spatiu mare, liber, in mijlocul mesei, pentru castel. Incepe sa puna bazele unei fortaretze in toata regula. Din cand in cand se da inapoi, se incrunta putin si scoate cateva piese care nu sunt puse bine. Este la jumatatea castelului cand se aud pasi si rasete pe coridor. Sunt ceilalti copii, adusi de parinti. Incet incet, camera se umple de galagie si de rasete. Radu si Bogdan au ajuns si ei la masa lui, si se uita aprobatori la ce a facut pana acum, apoi se apuca sa ii dea o mana de ajutor. Iar el se bucura ca a fost primul si astazi. Primul la gradinitza. Primul in camera de joaca. Primul care a construit un castel astazi.

Este ora 1.08 si picde somn. Am motzait ceva in pat de pe la 12, dar nu s-a prins nimic. Ciudat. Mi-a trecut prin cap o amintire din gradinitza si n-as fi vrut sa o uit. La cat de obosit sunt nici nu stiu daca are vreo logica ce am scris, si presupun ca o sa ma iau cu mainile de cap maine dimineata cand o sa recitesc. Sper sa nu.

Un film pe seara

L-am vazut sambata seara. Si m-am mai uitat la el de inca 2 ori pana zi. Este vorba de “Hancock”. Bun film. Nu excelent. Pentru ca din pacate l-au “americanizat” ca de obicei. Dar un film bun (parerea mea, presupun ca virgula Cos o sa zica ca ma incaltz cu fesu).
Will Smith este Will Smith iar fazele de umor din film sunt excelente.
Charlize Theron este…. Charlize Theron
Muzica filmului este foarte buna. Cred ca o sa caut pe net soundtrackul filmului.