New pics

In octombrie am fost in Sicilia si Portugalia. Foarte frumos, si am vazut foarte multe chestii interesante. Fara nici un alt comentariu, niste poze:

Pe ploaie in Lisabona

 

Dimineata, inspre o noua aventura

Privind o statuie (desi pare ca ne uitam la un avion)

Regulamentara poza de barosan cool

La pescuit de pesti piranha

Pe plaja in regiunea Algarve. Puncte bonus pentru cei ce sunt atenti la detalii

Noi de ce nu putem, daca oamenii cavernelor puteau sa doarma in pesteri?

Rawr…

Flamingo boy (plus Anca si Cristi)

Daca n-ai chef, ce sa faci?

Pai da, n-am prea mai scris. Ca n-am prea avut chef. Idei am avut, si mai am inca. Dar chef? Nema! Pai de ce? Pai pentru ca, analizand obiectiv, tot ce am scris am scris avand o anumita stare, pe care nu l-as numi echilibru interior, ci mai degraba dezechilibru. Momentan insa, sunt fericit, sanatos si voios. Alte vesti despre mine includ faptul ca m-am mutat in Crangasi, si acum fac 10 minute maxim pana la servici. Timp castigat, mai ales seara cand ma doborau cele 40-60 de minute pana acasa. Nu comentez asupra faptului ca in 41 sunt foarte multi domni si doamne mai bronzate, mai ales seara. Asta e subiect de articol separat.

Revenind la ce imi pusesem in minte. Idei am. Unele sunt chiar reusite, pentru mine. M-a obsedat vreo 2 saptamani o poveste. Este vorba de un tanar care merge pe strada, intr-o zi cu soare, si este bucuros. Este bucuros pentru ca stie de ce traieste. A realizat acest mister pe care vrem toti sa il rezolvam. El stie care este scopul lui in viata, si anume, sa moara in acea zi, intr-un anume loc, la o anumita ora. Problema e ca nu vreau sa las totul fara explicatie, si intotdeauna vreau sa explic cat mai logic deznodamantul. Dar….nu gasesc solutia. De ce trebuie el sa moara? Stiu doar ca este un motiv atat de pur si de bun, incat accepta cu zambetul pe buze. Aproape ca isi doreste asta. Dar de ce?

Trecand la a doua povestire, recunosc ca e inspirata de cineva cunoscut. Este vorba tot de un tanar care ajunge acasa, dupa servici, obosit, si observa ca nu merge liftul. El sta la etajul 10, asa ca o ia pe scari. La fiecare etaj intalneste cate un vecin, si ni se prezinta portretul acelui vecin. Povestea socheaza, pentru ca vecinii, aparent, sunt oameni buni, dar isi dau repede arama pe fata. Vecina de la 2 care nu mai aude bine, dar in schimb injura si da cu pumnul in usa de fiecare data cand trece cineva pe culoar. Vecinul de la 4 care sta sprijinit de usa liftului, iar cand tanarul vrea sa il ajute, il scuipa, si ne dam seama ca e beat mort. Cele 2 surori care au stat atat de mult in casa incat s-au salbaticit si nu vorbesc, ci doar se holbeaza la tine. Etc, etc, etc. Este de fapt o poveste a mizeriei umane, cu justificare sau fara, in care unii ajung. Iar el trece prin acest Infern al lui Dante, iar cand ajunge acasa, si deschide usa, il intampina logodnica lui, care il saruta si ii zice: Te iubesc! Sau….deschide usa si e intuneric. E singur, se aseaza in fotoliu, isi toarna un pahar de Pepsi si isi aprinde o tigara. Sau….deschide usa si e intuneric. Si il intampina cainele lui, pe care il mangaie pe cap si ii zice: Ti-e foame, ma?

Sa trecem la povestea numarul 3. El si ea. In microbuz. Ea cu capul pe umarul lui. Vorbesc incet. Nu se saruta. Doar vorbesc si se ating tandru. El, putin transpirat. Ea, total relaxata. Ajung in Bucuresti (microbuzul venea inspre Bucuresti), coboara amandoi, si stabilesc sa se intalneasca. Ea ii da numarul de telefon. STOP! Stai asa? Nu se cunosc? Nu. Acum ne dam seama ca nu se cunosc. Ahaaaaa, de-aia nu se sarutau in microbuz. Aaaah! Asa. Ea pleaca, trimitandu-i bezele, iar el se uita in urma ei zambind, si simtindu-se bine. Se intoarce incet, merge la metrou, si cand baga mana in buzunar observa ca ii lipseste portofelul. STOP! Portofelul? O suna pe tipa, dar raspunde un barbat: Ce domne, ce Adina? Greseala! La insistentele lui, barbatul io taie scurt: GRESEAAAALA! si inchide. Aici intervine iarasi dilema (Fac o paranteza mare: nu am probleme in a scrie actiunea. Niciodata. Am probleme insa in a caracteriza personajul. De fiecare data ma gandesc FOARTE mult la ce va zice si ce va face, si care va fi impresia cititorului asupra lui.): ce zice el la sfarsit? Poate inchide telefonul, se uita in jur, si zice trist: Eh, asta e! si trece peste, purtand cu el amarul unei dezamagiri. Poate baga mana la buzunarul de la piept, isi scoate cardul Raiffeisen si rade: N-ai auzit fa de internet banking? (adica portofelul era gol, si toti banii erau pe card, pentru cei mai inceti). Dar asta inseamna ca e mitocan. Si nu mai iti e mila de el. Nu mai este fata personajul negativ, si chiar daca ea i-a furat portofelul, il urasti mai mult pe el pentru ca e manelofil. Sau, sfarsitul cel mai potrivit: Observa disparitia portofelului. Il cuprinde o furie oarba. Se simte tradat, mintit, abuzat. Il sfasie perfidia fetei. Se uita la hartia cu numarul de telefon, si o strange in pumni. O arunca pe jos, si nu mai are nici puterea nici vointa de a incerca acel numar de telefon, pentru ca este scarbit. Iar in timp ce pleaca incet catre camin (deci e student, aflam acum), soferul se apleaca si gaseste un portofel sub scaunul lui (aaaaaaah, deci ii cazuse, maaaa!!!! Si numarul de telefon era pe bune…..vaaai….)

Voi ce credeti?

Fusei si la mare!

Excursie pe munte

Eu privind tandru un musetel gigant (e margaretaaaa)

Ca un brav explorator, arat calea, chiar daca in fata sunt doua garduri, un sat, si o vale:

La Piatra Neamt, purtand singurul tricou ramas curat, dupa o ploaie torentiala. De asemenea, incerc sa arat ceea ce n-am (muschi):

Flencanind la o guma in timp ce urcam cu telegondola si imi era frica sa privesc pe geam:

Totul este ok, controlez situatia. Simulez o fata blanda si vesela desi transpir abundent si telegondola se leagana incetisor:

Mai bag?

Tunguska

- Sper ca ai un motiv bun ca sa ma trezesti, zise cu o voce iritata si somnolenta Robinson.

- Da, domnule! Avem o posibila descoperire stintifica de gradul 3 gata sa fie pusa in aplicare in mai putin de 12 ore. Am trimis deja datele mai departe la HQ, cerand instructiuni.

Robinson isi freca barbia ganditor, si se intoarse pentru a privi prin hublou. Pentru un moment, avu impresia ca planeta il privea inapoi, inocenta. Albastra si inca pura. Pentru putin timp.

_______________________________________________________________________________________________________

Omul in jacheta rosie incepu sa fluture frenetic din maini pe pista. Cu motoarele zumzaind, bombardierul incepu sa avanseze incet inspre linia de pornire. Pe partea dreapta, deasupra aripilor, o fata blonda zambeste celor din jur. Sub desen, doua cuvinte: Pretty Lady.

- Regreti ca te-ai oferit voluntar?

Graham se intoarse catre copilot. Acesta se uita putin amuzat la el, incercand sa isi ascunda nervozitatea. Zambi:

- Nu. Misiune usoara. Ajungem la destinatie, lansam bomba si ne intoarcem acasa. Incasam o prima dolofana si suntem retrasi din serviciul activ. Suna mai bine decat raiduri de zi deasupra Germaniei. Sunt la al 45-lea zbor, si in medie de la al 30-lea in sus esti candidat la mormant. Anti-aeriana s-a inrait foarte mult in ultimul timp…

- Ai pierdut multi din escadrila ta pana acum?

- Destui.

Graham isi intoarse capul inspre geam. Nu prea avea chef sa vorbeasca despre camarazii pierduti. In nici un caz cu un om pe care il cunostea de doua saptamani, ca de altfel toti cei cu care zbura in acest moment. O echipa reunita pentru o misiune speciala. Incarcatura: o singura bomba. Mare, intr-adevar, dar parca nemeritandu-si reputatia ucigatoare. In cursul pregatirilor fusesera avertizati sa treaca peste tinta, sa intoarca la 180 de grade si apoi sa lanseze bomba in timp ce se departau cat mai repede de oras. Pentru a scuti timp si pentru a castiga cativa kilometri pana cand impactul se va produce. “Credeti-ma baieti, nu vreti sa fiti prin apropiere cand chestia asta atinge pamantul”, le spusese maiorul insarcinat cu detaliile misiunii.

- “Pretty Lady”, gata pentru decolare, bazai radioul. Porniti cand sunteti gata.

- Turnul de Control, aici “Pretty Lady”. Am inteles. Decolam in cateva minute.

- Succes baieti! Tocmai am primit confirmarea ca echipajele 1 si 2 au lansat cu succes. O sa fiti ok!

Graham tura motoarele la maxim, si impinse de mansa.

- Ia-o incet. Sa nu deranjam dracovenia!

Greoi, bombardierul isi lua zborul, urmarit de sute de priviri, pe care nu le-ai fi ghicit sub acoperisurile baracilor ce incojurau pista de decolare. In tacere, toti priveau la silueta bondoaca ce se ridica incet inspre cer. Arata caraghios, cu toate mitralierele scoase, si cu rezervoarele suplimentare montate sub aripi. Unii isi facura cruce, in timp ce altii fluierara admirativ. A treia bomba nucleara era in drum spre Japonia, cu destinatia Yokohama. Anul de gratie 1945.

Monotonia se instala destul de rapid si lua locul nervozitatii care cuprinsese echipajul ingrijorat de partea cea mai grea a misiunii: decolarea cu o incarcatura de cateva tone, extrem de sensibila la vibratii si accidente. Deocamdata toata lumea privea absenta prin plexiglas oceanul, si incercau sa isi omoare timpul, in-afara de cei cativa blestemati sa supravegheze desfasurarea evenimentelor: pilotul, navigatorul, si tehnicianul care avea in grija bomba. Desi erau destul de aproape unii de altii, nimeni nu simtea nevoia unei conversatii.

Graham se uita mijind in fata. Printre norii albi, nu se vedea decat soarele. Casca usor, si se intoarse inspre navigator:

- Cat mai avem?

Fata navigatorului parea impietrita, si prin ochelarii nestersi i se vedeau ochii larg deschisi. Cu gura intredeschisa, intinse mana incet inspre cockpit:

- Ce e aia?

Graham se intoarse si observa cu stupoare ca erau inconjurati de nori. Negri, compacti, densi. Uitandu-se inspre copilot, il vazu pe acesta contempland cu gura deschisa peisajul.

- Ce naiba se intampla? Au aparut din neant. Dintr-o data, adio Soare! Am mai intrat in furtuni, dar niciodata atat de neasteptat.

Graham se intoarse inspre geamurile laterale. Intr-adevar, erau inconjurati de nori.

- Ne trage o ploicica? O fi vreuna din furtunile tropicale? Pana la urma e anotimpul musonului, ne-au avertizat de asta la antrenamente.

- N-are a face. Musonul il vezi. Il simti. NU apare dintr-o data.

Un fulger strabatu norii. Apoi altul. La fiecare cateva secunde parea ca razele de lumina pulsau ritmic, apropiindu-se din ce in ce mai mult de avion.

Graham lua radio-ul si fara sa se piarda cu firea, vorbi hotarat:

- Toata lumea, atentie! Am intrat intr-o furtuna. Vom cobora altitudinea pentru a incerca sa iesim din nori. Asigurati-va ca sunteti prinsi in centurile de siguranta.

Fara sa mai astepte confirmarea echipajului, care incepu sa raporteze prin statia radio a avionului, impinse mansa si incepu sa coboare.

- Sa o iei incet, fara manevre bruste.

Graham il injura in gand pe copilot, care parea ca simte nevoia sa ii aminteasca mereu ca trebuiau sa piloteze cu manusi. Se relaxa totusi putin si nu impinse mansa pana la capat, asa cum avea de gand sa faca.

Fulgerele incepura sa devina orbitoare, intr-atat de aproape apareau acum. Se crispa putin, si ii simti pe toti nervosi.

- Jur ca ultimul era sa ma loveasca pe mine! se auzi vocea observatorului din coada.

- Vezi sa nu uzi scaunul, maestre, ii raspunse sugubat  observatorul din turela de sub burta.

Graham ii ignora, si apasa mansa pana la capat, si parca il simti pe copilot ca scanceste fara sa zica nimic. Un tunet infiorator se auzi, si apoi totul se facu alb. Sunetul disparu, dar in locul lui aparu un tiuit puternic, care facea ca urechile sa il doara. Se intoarse si ii vazu pe copilot si navigator cu mainile la urechi, cu gurile deschise, aplecandu-se inspre podea. Incet, incet, vederea ii reveni si isi dadu seama ca se afla tot in umbra. Iar apoi, pe neastepta-te, soarele. Mult soare, si lumina. Privind prin cockpit, vazu copaci. O mare de copaci, care se apropiau vertiginos de ei.

- Ce se intampla? reusi sa zica. Avusese impresia ca a urlat, si totusi cuvintele sunara ca o soapta. Reflexele isi intrara in functiune si trase de mansa inspre el pana cand auzi metalul trosnind. Asta nu paru sa ajute cu nimic picajul in care avionul intrase. Auzi sunetul atat de familiar de motoare inecandu-se si de tablaraie dardaind din cauza centrifugii. Numai ca sunetul acesta il auzise numai cand privise pe altii cum se prabuseau. Mai avu timp sa arunce o privire in jur, si sa vada marea aceea ireala de copaci care luase loc oceanului. Apoi totul se facu negru.

_______________________________________________________________________________________________________

“Astazi, ora 03.17, am fost chemat la Centrul de Detectie de catre ofiterul de serviciu pentru a fi informat asupra unei posibile executari a unei descoperiri stintifice de gradul 3. Am initiat imediat masuri de siguranta si am investigat situatia. Pe Colonia Latenta numarul 26, care este intr-o stare de conflict de aproximativ 5 ani, una dintre partile combatante a aplicat 2 atacuri cu bombe atomice asupra inamicului. Tintele au fost doua orase, Hiroshima si Nagasaki, cu pierderi medii, de aproximativ 200.000 de colonisti. Conform protocolului, nu am intervenit asupra acestui fapt. Investigatia insa a aratat faptul ca un al treilea atac atomic era prevazut in 10 ore auspra orasului Yokohama. De observat faptul ca aceasta a 3-a bomba, datorita unei greseli sau inspiratii (investigatiile sunt in curs asupra acestei neclaritati) din partea echipei de oameni de stiinta responsabili cu proiectarea ei, avea potentialul unei bombe atomice standard GX-15, folosita in mod curent de catre echipele de dezinfectie din cadrul Departamentului de Teraformare. Datorita faptului ca aceasta reprezinta o descoperire stintifica de gradul 3 (un avans tehnologic mult prea brusc si folosit in scopuri conflictuale, pasibil in a precipita o cursa militara care ar duce la terminarea prematura a experimentului), am inceput pregatirile pentru eliminarea acestei probleme. Iata masurile care au fost luate:

1. Aeronava care purta dispozitivul atomic a fost deplasata si distrusa in coordonate spatiu/timp care nu permit interpretarea exploziei rezultate decat ca fenomen natural. De remarcat ca datorita unei defectiuni la aparatura de portare, parametrii au fost: 37 de ani si 2500 de kilometri.

2. O echipa speciala de infiltrare a fost deplasata la baza militara raspunzatoare cu dezvoltarea dispozitivului, si este in curs de a distruge orice document care explica manufacturarea sau principiul de functionare al acestuia. Echipa este autorizata sa elimine prin cauze naturale orice contribuitor la acest experiment, daca distrugerea documentelor nu este suficienta.

Estimam ca aceste masuri vor intarzia cu aproximativ 80 de ani replicarea dispozitivului, ceea ce deja depaseste durata estimativa ramasa pana la transformarea coloniei din Latenta in Deschisa (incorporata in sistemul de guvernare actual al Ligii Planetelor).

Cu respect,

Ofiter Robinson, Statia de Supraveghere a Coloniei 26 L”

_______________________________________________________________________________________________________

P.S.

The Tunguska Event, or Tunguska explosion, was a powerful explosion that occurred near the Tunguska River in what is now Krasnoyarsk of Russia, at around 7:14 a.m. on June 30, 1908.

Although the cause of the explosion is the subject of debate, it is commonly believed to have been caused by the air burst of a large meteorite or comet fragment at an altitude of 5 km above the Earth’s surface. 

Although the meteor or comet burst in the air rather than directly hitting the surface, this event is still referred to as an impact. Estimates of the energy of the blast range from 5 megatons to as high as 30 megatons of TNT, with 10–15 megatons the most likely—roughly equal to about 1,000 times as powerful as the bomb dropped on Hiroshima, Japan.

The Tunguska Event, or Tunguska explosion, was a powerful explosion that occurred near the Podkamennaya (Lower Stony) Tunguska River in what is now Krasnoyarsk Krai of Russia, at around 7:14 a.m.^[1] (0:14 UT, 7:02 a.m. local solar time^[2]) on June 30, 1908 (June 17 in the Julian calendar, in use locally at the time).^[2]

Although the cause of the explosion is the subject of debate, it is commonly believed to have been caused by the air burst of a large meteoroid or comet fragment at an altitude of 5–10 kilometres (3–6 miles) above the Earth’s surface. Different studies have yielded varying estimates of the object’s size, with general agreement that it was a few tens of metres across.^[3]

Although the meteor or comet burst in the air rather than directly hitting the surface, this event is still referred to as an impact. Estimates of the energy of the blast range from 5 megatons^[4] to as high as 30 megatons^[5] of TNT, with 10–15 megatons the most likely^[5]—roughly equal to the United States’ Castle Bravo thermonuclear explosion set off in late February 1954, about 1,000 times as powerful as the bomb dropped on Hiroshima, JapanThe Tunguska Event, or Tunguska explosion, was a powerful explosion that occurred near the Podkamennaya (Lower Stony) Tunguska River in what is now Krasnoyarsk Krai of Russia, at around 7:14 a.m.^[1] (0:14 UT, 7:02 a.m. local solar time^[2]) on June 30, 1908 (June 17 in the Julian calendar, in use locally at the time).^[2]

Although the cause of the explosion is the subject of debate, it is commonly believed to have been caused by the air burst of a large meteoroid or comet fragment at an altitude of 5–10 kilometres (3–6 miles) above the Earth’s surface. Different studies have yielded varying estimates of the object’s size, with general agreement that it was a few tens of metres across.^[3]

Although the meteor or comet burst in the air rather than directly hitting the surface, this event is still referred to as an impact. Estimates of the energy of the blast range from 5 megatons^[4] to as high as 30 megatons^[5] of TNT, with 10–15 megatons the most likely^[5]—roughly equal to the United States’ Castle Bravo thermonuclear explosion set off in late February 1954, about 1,000 times as powerful as the bomb dropped on Hiroshima, Japan

Bravul pescar

In plina actiune, “swing”-and cu forta si cu tigara in gura:

Scotand carligul din gura “monstrului”:

O zi plina de peste (vreo 40+):

Popcorn de Mall

Fusai ca omu’ la film la Mall. De apreciat ca cinematograful ala Multiplex chiar arata bine si au si dat drumu’ la aerul conditionat de data asta, nu ca la Star Trek cand asudam ca, in deja consacrata expresie, porcu’ in fata cutitului macelarului. Am vazut “Ingeri si Demoni”, partea a doua (teoretic) a lu’ Codu’ lui Davinci. Partea buna a filmului este ca prezinta niste obiceiuri (cam putine de altfel) si niste rituri bisericesti (mi-a placut foarte mult metoda de votare si partea cu fumul care anunta credinciosii de rezultat prin culoarea data de praful turnat peste biletele), ca de altfel imaginile panoramice bestiale (sunt niste statui imense acolo, de te fac sa te miri cum de rezista atata timp). Partea proasta a filmului este ca e facut la Hollywood, asa ca trebuie bagata neaparat o intriga legata de “Iluminatti” si niste scene mai grele la stomac, pentru efectul shock care probabil in America face ca spectatorii sa fie convinsi ca asta e un film real, bun, si de tinut minte. A doua parte proasta este ca filmul tine 2 ore si un sfert, indeajuns sa te faca sa te simti ca in avion, unde te foiesti pe scaun din cauza ca te doare fundul, dar stii ca oricum n-ai unde sa te duci.

Overall, un film ok. Unele scene sunt realizate atat de bine incat uiti parca de anumite nepotriviri si chestii cam exagerate (Necropolis, orasul mortilor, etc).

DAR! Sa trecem la subiect. Partea cea mai proasta a filmului este preponderenta mare a oamenilor care mananca popcorn in acea sala. Ca mananca popcorn, sa fie sanatoasa gura lor. Este ok. Omu’ mananca ca ii e pofta de popcorn la cinema, si pentru ca e cool sa mananci popcorn. Problema e ca se manca asa abitir incat la unele scene mai linistite si mai tacute, efectiv crantanitul depasea cu mult volumul filmului. Incepusem chiar sa imi pun chinuitoarea problema daca sa ma ridic si sa le zic respectivilor ca virgula cutia in care vine popcornul nu este comestibila, de frica ca acestia nu cumva sa fie prea absorbiti de actiunea filmului ca sa observe.

Doi la mana, ma scuzati. Nu stiam ca la Mall lumea vine imbracata la tol festiv. Daca stiam veneam la costum, dar asa am fost in niste blugi si sandale, impreuna cu un tricou cam transpirat. Probabil faceam nota discordanta intre cei veniti la costum/camasa/rochie cu pantofi/orice alta costumatie demna de Dana International (pitzi pitzi). Goriloiul goriloi (uh uh uh) care sunt, am apreciat ca unele domnisoare tin sa isi expuna formele corpului cu haine in care probabil ar fi intrat si un chinez subnutrit la cat de mici erau. Analiticul din mine doar a zambit putin incruntat. Se zice ca cel mai bine e sa iti infrunti cosmarurile, asa ca va imaginati ce fericit am fost cand intrand la Leonardo (shoe saaaaale) am dat nas in rat cu 2 tigani si o piranda. Niste exemplare superbe, grasi si frumosi ca niste porci (dupa cum i-a zis bunicuta aia saraca lui Nastase in campania electorala), imbracati clasic: manelo-papuci, tricouri mulate(genul pe care eu nu mai il port de cand am depasit 80 de kile, darami-te 120 ca ei) si basca smechereasca italiano-sempre care a devenit clasica incepand de la videoclipurile lui Moga/Smiley si terminand cu Florin Parizer.

Pe o nota mai veseala: am vazut un film, am fost si la cumparaturi de haine, mission acomplished, totul a fost un succes. Restul e doar collateral damage.

Ca un alt hobby de curand descoperit: PESCUITUL! Dar pe asta mai pe larg altadata, si poate niste poze in seara asta.

P.S. Mi-am adus aminte de o poveste scrisa in liceu. Poate saptamana viitoare…

Pateuri calde

Frig. Crivat. Vantul bate suierator, purtand fulgi grosi de zapada. Lumea trece grabita pe strada, acoperindu-si fata si gatul, incercand sa ajunga cat mai repede la gura de metrou. Este o dimineata urata, putin innorata si prea putin ospitaliera celor care se grabesc spre servici, spre casa, spre magazine.

Se uita in jos. Picioarele ii sunt ude, si simte cum raceala ii cuprinde degetele, impreuna cu o caldura care il invaluie incet. Pantofii scalciati sunt rupti in doua-trei locuri si lasa sa intre vantul si apa. Sprijinindu-se de ghereta, face cateva miscari, incercand sa scuture fulgii care s-au pus pe sireturi.

Isi ridica ochii si priveste in jur, curios si temator in acelasi timp. Si poate si cu putina speranta. O doamna ii arunca o privire grabita si isi coboara ochii inspre picioarele lui. El isi apleaca ochii si se foieste putin incurcat si rusinat. Stie la ce se uita femeia. Dar s-a obisnuit cu aceste priviri, asa ca nu mai dor ca atunci cand a fost nevoit prima oara sa ceara. Poate ca femeia isi da seama de rusinea lui, si intoarce capul incruntata, coborand in gura de metrou.

El isi freaca mainile, care si ele cer caldura. Cer o atingere mai moale decat manusile rupte pe alocuri, si intarite de gheata si vechime. Mana dreapta este de fapt mai mult descoperita, iar manusa se mai tine doar in cateva locuri in jurul incheieturii. Isi freaca mainile incet de palton. Vechi, negru, si ros de molii. Murdar pe alocuri de noroi, marturie a faptului ca picioarele nu il mai tin ca in tinerete, si a faptului ca nu are cine sa il spele.

Un domn se opreste fix in fata lui, vorbind la telefon. El isi ridica privirea si ochii negri inconjurati de riduri au expresia aceea de nepatruns, care nu tradeaza nimic din cauza ca nu mai sunt in stare sa exprime nici o stare de bucurie, sau tristete. Este doar o privire neutra, in care ai putea sa ghicesti orice, de la nepasare, la sfidare, la tristete si curiozitate. Domnul il observa, si se fereste instinctual, mergand cativa pasi mai departe. L-ar fi durut si acest gest. Dar nu acum. Acum nu exista decat un singur gand. Frigul. Care il amorteste incet, incet. De obicei nu rezista mai mult de o ora de stat in picioare, si atunci se intoarce incet acasa. Cateodata flamand. Cateodata trist.

Un privitor din afara s-ar fi intrebat ce gandeste acest om batran, care se sprijina in baston, sprijinit de o ghereta de ziare, langa o statie de metrou. Incearca sa stea drept, dar nu reuseste. Efortul este vizibil cateodata, cand se stramba si isi duce putin mana inspre spate. Dar isi revine repede, si se indreapta cand simte ca se apleaca prea mult. Caciula de blana este dintr-un material vechi. Se poate ghici ca a fost purtata ani buni, si ca poate a fost eleganta la vremea ei. Dar acum ii confera doar acea completare a imaginii lui, de vechi. De uzat. Poate de aceea nu multi sunt cei care ii arunca macar o privire fugara.

Isi strecoara o mana tremuranda in buzunarul paltonului. Este acea amagire. Acea deziluzionare proprie. Poate ca n-a verificat bine azi dimineata si poate mai are niste bani. Prin grosimea manusii, nu simte foarte bine buzunarul si ce e in el. Aude clincatul a doua monezi, si le apuca incet cu degetele. Se chinuie putin pana reuseste sa le tina pe amandoua in pumn. Scoate incet mana din buzunar si deschide pumnul. Sunt doua monezi de o mie de lei. Nici pe departe suficient. Ofteaza incet, si aburul ii iese din gura, topind putin zapada de pe mustata stufoasa. Si alba. Impreuna cu barba lunga si alba si ea, chiar are un aer de Mos Craciun. Dar unul in mizerie, trist si apasat de greutati.

Se indreapta si arunca o privire in jur, putin usurat. Este momentul sa mearga acasa. Poate se va intoarce mai tarziu, daca mai are putere. Simte un miros de pateu cald, si asta face ca foamea pe care o are sa se accentueze dureros. Dar nu din cauza mirosului apetisant, pentru ca nu mai stie de mult ce inseamna apetisant, sau bun. Este doar reactia organismului la perceperea hranii. Care poate sa fie orice, bun sau rau la gust. Nu exista mofturi. Exista doar necesitate, iar asta e un lucru pe care multi nu il inteleg, si el le doreste  sa nu il inteleaga. Sa nu stie ce inseamna sa te resemnezi, si sa nu stie ca nu este nici o diferenta intre o rosie cu branza si o friptura. Amandoua sunt hrana. Diferenta de gust si de rafinament intre un covrig cu susan de 6000 de lei, de multe ori mic dejunul lui, si un sandvis cu salam de Sibiu este inexistenta atunci cand incerci sa supravietuiesti, nu sa mananci ceva bun.

Toate aceste el le stie si ii trec rapid prin minte.

- Zii bogdaproste, tataie…

Ridica privirea si se uita la un barbat care ii intinde o punga aburinda. O apuca incet cu mana si se uita inauntru. Sunt niste pateuri calde. Ridica ochii, si se poate ghici o lacrima in coltul unuia dintre ei:

- Bogdaproste! Saru-mana! Sa iti dea Dumnezeu sanatate!

Domnul ii zambeste fara sa zica nimic, si ii intinde si o hartie de o suta de mii, pe care i-o baga in punga. Apoi isi aranjeaza gulerul hainii, isi indreapta ochelarii,  si porneste inspre gura de metrou. Zambetul i-a disparut de pe fata, si a ramas doar o privire neutra.

Batranul se uita in urma lui, si strange punga in mana. Apoi porneste si el incet inspre casa. Cand ajunge in sfarsit, intra obosit in scara blocului. Paznicii se opresc din sporovaiala cand trece pe langa ei, mergand inspre subsol. Ii poate auzi incet de tot, cum susotesc:

- Uita-te la mosu’ asta, frate! Asta e nebun. Cum sa iesi din casa pe vremea asta, la varsta asta?

- Da’ unde merge?

- Dracu stie! Cateodata nu iese cu zilele. Altadata iese de doua-trei ori pe zi. O avea chef de plimbare.

- O fi nebun. Dracu’ sa-l ia!

El intra in camaruta de la subsol, pe care nu plateste nimic, pentru ca il lasa Doamna Administratora sa o foloseasca. Se aseaza pe cartoanele care ii slujesc ca pat, si pune punga pe singurul scaun din incapere. Se intinde incet si inchide ochii. Nu va manca acum pateurile, chiar daca sunt calde. Pentru ca e dimineata, si daca le mananca acum i se va face foame pana diseara. Asa ca va dormi cateva ore, si le va manca la pranz.

E intuneric. Si liniste. Si miroase a pateuri calde.

Revedere cu surprize

Astazi (sau ieri, ca deja e unu si jumatate) este (sau a fost) ziua unui prieten bun, pe care il cunosc de….13 ani. Asa de mult a trecut Ionut, in caz ca citesti. L-am sunat pe ora 10 sa ii zic la multi ani (recunosc ca am uitat pana pe seara, cand mi-am adus aminte). N-a raspuns, si l-am injurat putin in gand, dar a binevoit sa ma sune la 23.59, si am apucat sa zic: HAI CA NU MAI E DECAT UN MINUT! LA MULTI ANI! si s-a facut 12..

*************************************************

Eu:

Il asteptam pe Ionut in scara blocului. Afara era cald si transpirasem deja. Ma racoream la adapostul umbrei. Deja intarziase 5 minute, un obicei pe care il uram, dar il acceptam, fiindca ne cunosteam de atat timp. Stau si ma legan de pe un picior pe altul, uitandu-ma in sus pe scari. El sta la 3, dar scarile sunt facute de asa natura ca observi cand cineva coboara de la etajele superioare. Injur in gand si imi sterg fruntea de sudoare. Ma uit incet la banda neagra pe care o port pe pieptul tricoului. Au trecut 3 luni de la moartea bunicului. Ma intorc inspre iesire, si inlemnesc. Chiar langa usa de la intrare, sunt niste scari care duc la subsol, la o usa de lemn murdara. Usa este deschisa, si in pragul ei sta o batrana. Este intuneric si nu prea o vad bine. Nu pot sa imi dau seama cu ce e imbracata, pare ca are un capod pe ea. M-am speriat ingrozitor cand am vazut-o. A aparut dintr-o data, fara nici un zgomot. M-as fi asteptat ca balamalele usii sa scartzaie, la cum arata.

Batrana se uita la mine. Incet, ridica o mana si arata inspre mine. Incepe sa vorbeasca, dar nu inteleg nici un cuvant. Din putinele mele cunostinte, seamana a rusa, dar nu pot sa imi dau seama. Eu sunt deja speriat de-a binelea, de aceasta faptura. Probabil ca este nebuna, si niciodata nu m-am simtit bine in preajma oamenilor care nu sunt stapani pe sine. Iar ea continua sa ma arate cu degetul si sa bolboroseasca cuvinte nestiute de mine. Inima imi bate cu putere, si ma inspaimanta. Nu inteleg de ce, dar imi este frica. Este o aparitie care ma duce cu gandul la visul pe care l-am avut de curand (este vorba de http://himselfmemories.wordpress.com/2008/09/18/un-vis-urat/). Aud un zgomot indepartat. Este o clanta si o usa care se inchide. Ma uit pe scara si imi dau seama ca Ionut coboara pe scari. Ma intorc, si batrana nu mai este acolo, iar usa este inchisa. Inima imi bate cu putere, mai ales ca nu am auzit cand s-a retras la ea in casa. Ies vartej pe usa blocului si ma opresc la cativa metri de intrare, la soare, la lumina. Ionut coboara si il vad ca zambetul i se transforma in ingrijorare:

- Frate, ce ai? Esti alb!

- Am vazut o batrana la usa de la subsol. Arata cu degetul inspre mine si vorbea cu mine, dar n-am inteles ce zicea. M-am speriat ingrozitor si am iesit. Semana cu …Moartea…

El da din cap:

- Probabil era femeia de servici. Mai intra pe la aia sa faca curat, ca are baba pisici, caini, ce vrei tu…

*************************************************

El:

Eram in permisie. Venisem acasa la ai mei. Era vara si cald. Abia asteptam sa beau ceva rece, sa ma racoresc. In fata scarii, lume ca la urs. Ma inghiontesc putin si aflu de ce atata forfota. O batrana care locuieste la subsol, impreuna cu pisicile ei si alte animale, a cazut pe jos pe holul de la intrarea in casa. Cineva a observat, si voiau sa intre peste ea sa o scoata si sa o duca la spital. Numai ca ea cazuse chiar langa usa, si nu puteau sa o deschida fara sa o loveasca. Era loc cat sa bagi o mana, dar nimeni nu putea sa o ridice cu o mana. M-au rugat pe mine sa incerc. Cu chiu cu vai am reusit sa o imping putin si sa deschid usa mai larg. Cum era intinsa pe jos, observ ca un caine sta langa corpul ei. Maraie incet cand dau sa o apuc din nou. Bag un picior pe usa ca sa imping mai bine, si el deja e nervos. Fara sa observ, fulgerator, ma musca de talpa. Strang din dinti si il injur, alungandu-l. Se retrage maraind, incet, de langa corpul batranei. Eu deschid usa larg, si o ridic. Mai multi oameni ma ajuta, si o scot din camarutza ei, ducand-o afara, la aer. La scurt timp vine si Salvarea…

*************************************************

- Frate, tu cand ai vazut-o pe asta? Ca am aflat ceva acum 2 ani. Daca nu citeam povestea cu visul tau, nu imi dadeam seama, si nu imi aminteam.

- Ce?

- Raspunde-mi la intrebare mai intai…

- Nu mai stiu. Nu mai tin minte. Dar stiu ca bunica-miu murise…

- Stai jos?

- Poftim?

- Stai…jos?

- Da!

- Sa nu te sperii!

- ZII!

- Frate, mie….mi-a zis maica-mea ca in ziua cand am scos-o de acolo, ca era cazuta pe jos…..ea a murit.

- Asa?

- Bunicul tau a murit dupa ce am terminat eu armata. Iar asta a murit cand am venit eu in permisie….

Deschid gura incet, si ma trece un fior. Revad in cap tot filmul, si aranjez evenimentele cap coada:

Permisia lui – Moartea bunicului – Visul – Vedenia din scara blocului – Destainuirea pe care mi-o face acum.

Mi se face pielea de gaina, si nu stiu ce sa zic. Trag din tigara si o sting incet in scrumiera.

*************************************************

Da. Este o poveste pe care acum am pus-o cap la cap, dupa 7 ani, bazat pe ce mi-a zis Ionut in seara asta. Si el si eu am stat 5 minute fara sa zicem nimic. Unele lucruri….nu poti sa le explici.

Sfaturi de la Doctor “Love” Baycee

Putin amuzat de popularitatea acelui “A cui e vina?” in randurile persoanelor de sex feminin pe care le cunosc, am decis sa scriu si acest post, care va intra in categoria “Aberatii”. Aici imi voi explica eu toate rationamentele si mecanismele pe care le-am inteles despre femei. Domnilor, scoateti carnetelele si notati-va! Doamnele din randul din spate, va rog mai incet cu rasetele!

Unu la mana. Situatia ipotetica in care ai cunoscut o tipa, si nu stiti multe unul despre altul. De la inceput pot sa spun ca daca esti prea “nice” si prea “atarnator” (n-am gasit alta rima), esti “uncool”. Nimeni nu are nevoie de cineva care tocmai a cazut in fund si recita din Eminescu poezii in care lauda fumusetea femeii de langa el. Sure, este flatant. Dar esti si un “looser”. Putina originalitate? Femeile nu judeca atractia la nivel abstract. Daca nu ai 1.80 si nu esti Brad Pitt, va trebui sa gasesti alte moduri de a starni interesul in ele (trecem peste cele care se vor sui cu tine in masina daca ai BMW/Jaguar/etc, astea nu merita atentia ta oricum).

Barbatul este un goriloi (de ce sa nu o recunoastem, oricat am masca-o). Cand vede o femeie, o pune pe o scara de la 1 la 10. Va imaginati cum se face notarea, presupun. La femei este diferit. Ele au 2 scari: una pentru prieteni, si una pentru iubiti. Cu riscul sa ma repet: daca sunteti prieten cu o femeie, NU va puneti mari sperante in a trece la categoria iubiti. Inca mai zambesc cand ma uit la comedii romantice (mai hranesc naivul din mine cu asa ceva) in care dupa 10 ani cei doi prieteni se casatoresc, dezamagiti de aventurile pe care le-au avut amandoi. Asa ceva NU se intampla (se intampla, dar foarte rar, iar pentru ceea ce urmeaza noi sa invatam, este irelevant).

Asa cum un barbat “da o nota” femeii in primul minut cand o vede, la fel si femeia “da o nota” barbatului din primele conversatii pe care le are cu el. Ceea ce urmaresti TU, masculule feroce, este sa NU fii categorisit ca “un prieten”. Te porti plat, cazi in genunchi si o sorbi din priviri……pai atunci iti meriti soarta. Ceea ce multi nu realizeaza este ca femeile nu fac aceste alegeri constient. Trebuie sa recunoastem ca intuitia feminina este un mit adevarat. Ea exista! O ignorati pe socoteala voastra! Cum puteti sa o impiedicati pe ea sa simta aceasta “prietenie”, si ceva mai mult? Pai…nu fiti “nice guys”. Bine, sa nu fiti nici “not nice guys”. Raspunsul este undeva pe la mijloc. DAR! Tensiunea pe care tu o simti in timp ce vorbesti cu ea si esti atent sa fii PERFECT si sa nu faci o greseala este primul semn pentru ea ca esti un bun prieten care o va sprijini in viata si pe umarul caruia va putea plange linistita, in timp ce tu, goriloiule, probabil incerci fara succes sa iti sucesti gatul sa te uiti la ea in decolteu (nu radeti, am trecut prin asa ceva…..)

Cum scapi de tensiunea asta? Pai, in primul rand, trebuie sa intri intr-o stare de spirit aferenta. Nu mai fi asa crispat. Daca ea te place, probabil ca e mai tensionata ca tine. Ghici ce? Femeile sunt MULT mai ingrijorate de aparentele pe care le dau decat barbatii. Daca este nevoie, goriloiule, puneti un afis pe usa care spune “FEMEILE SUNT MAI TENSIONATE CA MINE LA PRIMA INTALNIRE!” si da cu capul in usa aia pana cand fruntea ta iti spune ca a inteles.

Bun. NEXT!

Amuzant, Increzator, Misterios.

1. Multi tipi fac greseala de a incerca sa faca glume fara a face misto de partenera lor, de frica sa nu o jigneasca. Una la mana, femeile simt si asta, si se poate sa perceapa ca le subestimezi capacitatea de a intelege o ironie buna, automat bila neagra. Femeia domnilor, nu este asa. Intelege, judeca, are ganduri pe care le leaga. Deci nu mai fiti voi atat de ingrijorati ca nu o sa inteleaga ironiile voastre si ca o sa se supere. Zambiti, si fiti stapani pe situatie. Daca are tocuri mari, poti sa o intrebi: Tu ai de fapt 1.40 fara tocuri? Daca pare ca s-a “gatit” in mod special pentru aceasta intalnire: Sunt impresionat. Arati foarte bine. Te-ai pregatit special pentru mine? (Da, este un compliment, si nu este bine sa faceti complimente femeilor, cel putin nu la fiecare 5 minute goriloilor, dar acest compliment aduce 2 chestii in discutie: arata ca iti place cum s-a imbracat/machiat, ceea ce o face pe ea sa se simta bine, si doi, TU devii stapan pe situatie, si incepi sa conduci valsul. Daca iti raspunde cu “Da, bine-nteles” poti sa raspunzi “N-ai de ce, nu sunt atat de special”, si sa razi. Daca iti raspunde cu “Nu, asa ma imbrac de obicei” poti sa raspunzi “Sunt intr-adevar impresionat. Dar destul despre tine. Sa vorbim despre mine!” si sa razi.)

Note: Da, este ok sa radeti ( si chiar recomandat) si sa va simtiti bine, si sa nu fiti crispati. Fiti naturali, pentru Dumnezeu.

2. Increderea la un barbat este atragatoare. Neincrederea inseamna ca esti slab. Un barbat mai increzator decat media este atragator. Inseamna ca STIE CE FACE. TU, stii ce faci? Sau transpiri in continuare, de frica sa nu o superi, de parca ar fi un animal care se sperie si fuge la prima miscare gresita? Glumele de mai sus, de la punctul 1? Mie mi se pare ca pleznesc de incredere. Arata ca nu iti este frica sa spui lucrurilor pe nume, sa faci putin misto, si sa razi. (Daca ea nu rade, e mai nasol).

3. – Cu ce te ocupi? – Sunt manager la o firma de QA….

NU! NU! NU! NU!

Ati omis punctul 1 si 2. Raspunsul corect:

- Sunt top model pentru casa de moda a lui Botezatu’! (merge excelent daca NU aveti nici pe departe fizicul unui top model <— aici intru eu LEJER!). Daca acest raspuns nu provoaca macar un zambet, ori sunteti balbait, ori ati vorbit incet, ori ea nu aude foarte bine….

Inceteaza mai goriloiule la ati expune viata pe masa in fata ei. Este boring. Asta doar daca nu esti dresor de lei, star rock, scriitor si alte profesii care au priza la femei (e posibil sa ma insel la partea cu dresorul). Adauga si tu putina ironie. Fa-o sa ghiceasca. Amuz-o cu variantele pe care le oferi. FII MISTERIOS! Nu e nimic mai patetic decat:

- Cu ce te ocupi?

- Lucrez la …. o agentie de publicitate!

- Da? Interesant!

- Da!….

Urmeaza 10 secunde de liniste in care te gandesti ce ai putea sa ii povestesti interesant despre serviciul tau. Ghici ce? Nu intereseaza pe nimeni ce ai facut tu AZI, IERI, MAINE la servici. Ea nu are servici? Bravo! Tocmai i-ai adus aminte ca azi a avut o sedinta naspa….

- Cu ce te ocupi?

- Sunt top model la casa de moda a lui Botezatu’!

- (probabil rade) Da?

- Nu. De fapt sunt agent secret la serviciile secrete ale Uzbekistanului…

- (probabil rade)….

- Glumesc, glumesc! De fapt lucrez la o agentie de publicitate. Dar noaptea ma transform intr-un supererou!

Si de aici porniti o discutie cel putin amuzanta.

Gata! M-am distrat putin scriind asta. DAR sa nu credeti ca ceea ce spun e fals. E cat se poate de adevarat si merge! Astept criticile feminine sa confirme ce am zis (va dati seama cat de rusine o sa imi fie daca de fapt gresesc total, nu?)